Analiza comparativă a dimensiunii și structurii resurselor financiare publice (bugetare) în România și Suedia

Capitolul 1. Structura resurselor financiare publice potrivit clasificației oficiale

1.1 Prezentarea unei sinteze a clasificației bugetare privind resursele financiare

Ceea ce indică totalul mijloacelor bănești sunt resursele financiare publice care, de altfel, sunt indispensabile în cadrul unei perioade de timp anume cu scopul realizării obiectivelor economice-sociale. Astfel încât, potrivit literaturii de specialitate, formele resurselor financiare publice sunt categorizate in felul următor:

1) Potrivit conținutului economic, avem:

a) Resurse fiscale, ca de exemplu taxe, impozite și contribuții ce sunt obligatorii;

b) Resurse nefiscale, ce sunt reprezentate prin venituri care reies din exploatarea proprietăților, dar și a întreprinderilor deținute de către autoritățile publice;

c) Resurse de trezorerie reprezentate prin vânzările de titluri de stat sau înscrisuri;

d) Resurse din emisiunea de monedă numită și inflaționistă;

e) Resurse împrumutate pe termen mediu sau lung obținute prin vânzarea altor titluri.

2) Conform ritmului dat de încasarea acestora de la buget, avem:

a) Resurse ordinare numite și obișnuite, ca de exemplu taxe și impozite;

b) Resurse extraordinare precum împrumuturile de stat.

3) Potrivit nivelului administrativ la care se mobilizează, avem următoarele resurse:

a) Resurse aparținând administrației centrale;

b) Resurse aparținând administrației locale;

c) Resurse ale asigurărilor sociale.

4) Având în vedere locul de proveniență, putem regăsi:

a) Resurse interne unde avem atât resurse fiscale, cât și resurse nefiscale, dar avem de asemenea imprumuturi de stat și emisiunea (inflaționistă) de monedă;

b) Resurse externe, ce pot fi exprimate prin donații sau ajutoare financiare.

5) Conform componentelor bugetului consolidat, acestea sunt împărțite în:

a) Resurse ale bugetului de stat;

b) Resurse ale bugetelor locale;

c) Resurse aparținând asigurărilor sociale de stat;

d) Resurse cu destinație specială.

Pentru a putea înțelege cu exactitate ce reprezintă clasificația bugetară, trebuie să înțelegem faptul ca este compusă din resursele financiare publice bugetare, care se încadrează în sistemul resurselor financiare publice, alături de resursele întreprinderilor cu capital de stat, dar și cele mixte, alcătuind cele două subsisteme de bază.

Acestea fiind spuse, primul subsistem și anume cel vizat în momentul de față, pe numele resursele financiare bugetare, conține acele resurse ce sunt administrate în mod direct de către autoritățile publice atât la nivel central, cât și la nivel local, dar și de specializatele instituții publice. Prin natura activității nemateriale a acestora veniturile necesare în scopul acoperirii propriilor cheltuieli sunt nerealizabile. În principiu, totalul resurselor bugetare sunt exprimate în bugetul de stat, ori în bugetele ce alcătuiesc sistemul bugetar al unui stat aparținând anumitor structuri administrativ-teritoriale.

Așadar, clasificația bugetară a acestor resurse constă în delimitarea a trei categorii principale, menționate anterior la punctul 3, acestea fiind resursele financiare ale administrației la nivel central, resursele financiare ale acesteia la nivel local și resursele evident financiare ale asigurărilor sociale statale.

Luând în calcul cele scrise mai sus, prima componentă iese în evidență prin faptul că aceste resurse financiare atât inițiate, cât și administrate din partea autorităților publice de la nivel central, destinația acestora reprezentând realizarea unor acțiuni și obiective de interes național. Așa cum a fost menționat tot la punctul 3, acestea sunt în principiu constituite sub forma unor impozite, taxe sau contributii generale, ce au ca scop acoperirea tuturor cheltuielilor în cadrul acestui buget, fiind prevăzute prin intermediul celui de stat.

Al doilea subsistem reprezentat de resursele financiare aparținând administrațiilor locale ce sunt puse la hotărârea autorităților din cadrul unităților administrativ-teritoriale, având ca scop împlinirea nevoilor tuturor localităților, rezultând satisfacția generală. În cazul acestor resurse, obținerea lor se realizează prin taxe și impozite la nivel local, fiind acompaniate de un număr de împrumuturi contractate oferite de autoritățile fiecărei unități. Însă, în cazul neacoperirii acestor nevoi, se poate apela și la subvenții, dar și transferuri din bugetul administrației de la nivel central (de stat).

A treia și ultima componentă a acestei clasificații este reprezentat de resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat, care se delimitează de celelalte prin prisma administrării din partea unor istituții specializate pe această temă, scopul acestor resurse fiind acela de a garanta toate procesele cumva obligatorii, cu intenția de a oferi un trai acceptabil standardelor actuale acelor persoane ce nu au parte de suficiente venituri. Aceste venituri sunt obținute prin prisma contribuabililor fiind reprezentați de șefi, salariați, dar și prin subvențiile constituite din bugetul statal, ce ofera în mod evident contribuții. În directă legătură cu cheltuielile aferente care arată destinațiile finale, resursele financiare din cadrul acestei categorii sunt automat separate in bugetul acestor asigurări sociale.

În ciuda delimitărilor acestor resurse financiare, ele pot acționa în mod neortodox prin prisma șanselor unor anumite redistribuiri de resurse financiare, formând astfel un drum de legătură. Luând în calcul informația precedentă putem identifica transferuri de resurse prin forma unor subvenții din cadrul bugetului de stat direcționate spre bugetele locale.

Atât clasificația economică, cât și clasificația funcțională, fac parte din clasificația bugetară a cheltuielilor publice, unde în cadrul aceleia economice ne arată diferite modalități prvind efectuarea, din partea instituțiilor publice, a cheltuielilor, pe când cea funcțională constituie direcția fondurilor bugetare, luând în considerare categoriile realizate de organele publice.