Capitolul l: Cadrul conceptual 3 1.1 Conceptul de cheltuiala publica si structura cheltuielilor publice 3 1.2 Indicatorii utilizati pentru aprecierea dinamicii, structurii si nivelului cheltuielilor publice 9 CAPITOLUL II : Analiza comparativa a nivelului si dinamicii cheltuielilor publice in Romania si Finlanda 11 2.1. Analiza comparativa in MARIME ABSOLUTA si ca PONDERE IN PIB a cheltuielilor publice totale in Romania si Malta in perioada 2013-2018 11 2.2. Interpretarea nivelului si dinamicii cheltuielilor publice totale in Romania si Finlanda in perioada 2013-2018 12 2.3.Interpretarea valorilor coeficientului de elasticitate al cheltuielilor publice in raport cu PIB in Romania si Finlanda in perioada 2013-2018 13 Capitolul III : Analiza comparative a structurii cheltuielilor publice in Romania si Finlanda 16 3.1 Structura ecoomica a cheltuielilor publice in Romania si Finlanda 16 3.1.1 Analiza comparative a structuriieconomice a cheltuielilor publice in marimi absolute in Romania si Finlanda 16 3.2 Analiza structurii functionale a cheltuielilor publice in Romania si Malta 18 3.2.1. Analiza comparativa a structurii functionale a cheltuielilor publice marimii absolute in Romania si Malta in perioada 2013-2017 18 3.2.2 Analiza comparativa a greutatii specifice a principalelor categorii de cheltuieli publice din Romania si Finlanda 2013-2017 20 Concluzii 21-22 Figuri/Tabele/Grafice 23 Bibliografie 24
Capitolul l: Cadrul conceptual 1.1 Conceptul de cheltuiala publica si structura cheltuielilor publice Cum se definesc cheltuielile publice? Notiunea de cheltuiala publica a luat forma pe fondul evolutiei consumului de resurse, in forma baneasca, pentru satisfacerea nevoilor publice, fiind folosite cu mai multe acceptiuni, atat teoretic cat si practic, dintre care, se invoca, cel mai adesea, sensul juridic si economic. In sens juridic, mai larg, cheltuiala publica semnifica o plata a unei sume de bani din resurse publice, angajata de crearea si functionarea entitatilor publice si, in general, de realizarea activitatilor cu caracter public, inclusiv al celor desfasurate prin intreprinderile cu capital de stat. In aceasta acceptiune, apare un complex de organisme sau entitati publice, cu competente si raspunderi fixat cu anticipatie prin reglementari, cu privire la angajarea si, in final, efectuarea operatiunilor de plati, ceea ce cuprinde si configuratii ale gestionarii, de ansamblu, a banului public, potrivit normelor legale. In sens economic, cheltuiala publica precizeaza relatii si procese economice de repartitie a produsului intern brut, materializat in alocarea si utilizarea resurselor banesti, pentru realizarea de obiective/actiuni fiind de interes public, fie la nivel national, fie la nivel de colectivitati locale, inclusiv al entitatilor publice operative. Aceasta acceptiune cuprind procese economice de consum public al unor resurse, ce se infaptiuesc in relatie directa cu satisfacerea nevoilor de nevoi publice asumate spre a fi finantate de catre autoritatile statale. Asadar, sub aspect economic, conceptul de cheltuiala publica precizeaza o anumita categorie de procese si relatii economice, care se desfasoara intre autoritatile de stat pe de o parte, persoane fizice sau juridice, pe de alta parte, cu prilejul alocarii si utilizarii resurselor banesti, pentru infaptuirea obiectivelor/actiunilor de interes public. In acelasi context, simbolizand o componenta fundamentala a finantelor publice, cheltuielile publice formeaza, in esenta, un grup de legaturi si procese economice in forma baneasca, prin care are loc o distribuire si utilizare practica a fondurilor financiare publice. Or, in aceasta acceptiune, se vorbeste, in mod implicit despre continutul lor economic, de relatii si procese de redistribuire financiara a produsului intern brut sau chiar a evolutiei nationale, respectiv de alocare/realocare a resurselor, in avantajul diferitelor persoane fizice si juridice aflate in pozitii de beneficiari ale utilitatilor sociale, inclusiv de bani publici. Astfel, asemenena cheltuieli mijlocesc transmiterea valorii, sub forme ale bunurilor si serviciilor specifice consumului public si, in principiu, trebuie sa asigure, sub aspect financiar, functionarea normala a insitutiilor de stat, respectiv indeplinirea functiilor si indatoririle statului. In acelasi timp, continutul lor concret i-a forme specifice obiectivelor/actiunlor finantate si se afla in plan de aplicare a programelor de guvernare ale grupurilor de persoane, (partide politice), care au puterea in stat, iar in mod obisnuit, evidentiaza mutatii semnificative, atat in timp, cat si in spatiu, ce corespund obiectivelor de politica generala a statului. Pe de alta parte, caracterul material sau nematerial al activitatilor publice ce stimuleaza alocarea si cheltuirea de resurse banesti(obtinute fie direct de catre entitatile publice din propria activitate, fie prin redistribuire de fonduri publice), determina si acceptiuni dinstincte ale notiunii de cheltuiala publica. In aceasta ipostaza, conceptul de cheltuiala publica are un sens mai larg, atunci cand se refera la totalul activitatilor cu caracter public, ingloband si pe cele din intreprinderile cu capital de stat, la care cheltuielile se imbraca, in principiu, din venituri proprii. Comparativ, el are un sens mai restrans, atunci cand sunt luate in vedere doar activitati nemateriale, care evolueaza in institutii publice, iar cheltuielile acestora sunt, in principiu, finantate din bugetele publice ale autoritatilor de stat. In acest caz, conceptul de cheltuiala publica presupune alocarea de sume de bani din bugetele date si se substituie, deseori, cu cel de cheltuieli publice bugetare, intre care locul principal revine celor curprinse in bugetul de stat. De asemenea, in interpretarea notiunii de cheltuiala publica, prezinta un prim interes abordarea acesteia de pe pozitiile specifice ale pricipiilor, fie clasice, fie modeste, cu privire la finantele publice. Conform conceptiilor denumite clasice, cheltuiala publica reprezinta o consumatie de valori cu caracter definitiv si irecuperabil. Ea dezechilibreaza marimea produsului national si duce la o scadere a avutiei nationale, avand si un impact negativ asupra reproducerii capitalului si prosperitatii natiunilor. Aceasta explicatie se inregistreaza in viziunea clasica asupra activitatii considerate neproductive a statului, care era privit doar ca un consumator de resurse, pentru a realiza activitati cu caracter public finantate din fondurile publice. In mod natural, cheltuielile publice bugetare aferente acestor obiective/actiuni doreau sa fie diminuate la strictul necesar functionarii unui stat minimal, pentru ca, astfel efectul nefavorabil antrenat de ele sa devina cat mai redus. Comparativ, in conceptia moderna, cheltuiala publica este transpusa din punct de vedere al reconsiderarii rolului atribuit statului, admitandu-se si o alta pozitie, decat cea de simplu consumator de resurse pentru executarea indatoririlor traditionale. Prevaleaza acum ideea ca prin rolul ce-i revine, mai ales, ca stat al bunastarii, acesta infaptuieste o redistribuire a produsului creat cu efecte diferentiate asupra consumului, iar drept urmare, cheltuielile publice nu mai sunt doar consumuri definitive, ci si procese de realocare a resurselor, in scopul folosirii lor mai rezonabil, pe ansamblu, asigurandu-se si premise necesare recuperarii, fie si partiale, a acestora, in contextul dezvoltarii economiei. Preponderent, invocandu-se si teoria regulationista, statul este prezent ca partener social, avand ca sarcina sa pastreze echilibrul intregului sistem socio-economic si, concomitent, satisfacerea mai deplina a nevoilor intregii societati.
Surse web: https://ec.europa.eu/eurostat https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia https://ro.wikipedia.org/wiki/Finlanda https://ec.europa.eu/eurostat/statistics https://sin0nime.com/dex/ Surse carti: Gh. Filip., ,,Finante Publice". Ed. Junimea Iulian Vacarel., ,,Finante Publice". Editia a Vl-a., Ed. Didactica si pedagogica, R.A.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
