Analiza statutului secretariatului U.A.T. și posibilități de îmbunătățire

Încă din secolul IV î.Hr. a apărut termenul de ”secretar”. Se știe că Atena a fost printre primele cetăți care au fost organizate cu principii democratice, având o constituție bine conturată în care permitea accesul oricărui cetățean în funcțiile publice importnate și se asigura rotirea celor care conduceau instituțiile administrative. Secretarul apare ca și funcție administrativă tot în perioada secolului IV î.Hr în Atena pe parcursul organizării instituțiilor democratice din această cetate . Instituțiile democratice principale de la acea vreme erau:

- adunarea poporului;

- consiliul celor cinci sute - această instituție având rolul să pregătească decretele adunării find considerată și prima magistratură. Reprezentanții erau numiți arhoni și erau într-un număr de nouă la care se adaugă secretarul fiind prima apariție unei astfel de funcții.

- Magistrații;

- Justiția;

Îm Florența între anii 1400 și 1600 cărturarul Machiavelli a fost angajat la a doua cancelarie având atribuții de a rezolva problemele interne ale acesteia acordându-i-se și așa numita funcție de secretar. Este de remarcat faptul că în acest oraș existau angajați cu slujbe politice, oamenii învățați cu cultură clasică și care știau să scrie cu ușurință latinește.

Partidele politice de asemenea au acordat o mare importanță aceste funcții, în perioada 1922 -1953 Stalin a fost Secretar general al Partiudului Comunist de la acea vreme al U.R.S.S - reușind de pe aceast poziție să aducă schimbări majore și marcante în istoria omenirii, inclusiv în România.

Această funcție se mai poate regăsi și în organismele de conducere internaționale cum ar fi spre exemplu Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite - care poate fi ocupată doar de către persoane ce au o pregătire specială și deosebită în acest sens, recunoscute și pe plan internațional.

Indiferent de nivelul ierarhic pe care-l ocupă în administrația centrală de stat (ex. ministru secretar de stat), în administrația la nivel județean- secretar al județului, sau locală secretar al orașului, comunei, această funcție implică o pregătire deosebită, în toate domeniile de activitate, întrucât este cel care avizează/contrasemnează pentru legalitate actele emise de organele deliberative alese sau numite, trebuind să fie la zi cu toată legislația din fiecare domeniu de competență a acestuia (Consiliul Județean, consiliile locale respectiv ale președintelui Consiliului Județean sau ale primarului).

Un exemplu de calcul pentru a răsplăti prestanța serviciului acestor categorii de funcționari enumerați mai sus, în Ungaria salariul primarului și a celorlalți funcționari din cadrul instituției publice este stabilit în funcție de cel al secretarului.

În alt stat, spre exemplu Olanda structurile organizatorice ale instituțiilor publice este următoarea: șeful instituției (primarul) este numit de către regină pe o perioadă de șase ani; prin vot al populației este ale consiliul local pe criterii politice sau individuale; viceprimarii sunt aleși de către consilii ce pot fi în număr de 1 - 3 depinzând de mărimea localității.

Prefectul numește prima funcția publică de conducere, adică cea de secretar, după ce a fost organizat un concurs. Ponderea mare fiind în domeniul social și al protecției persoanelor aflate în dificultate. Salariul calculându-se în funcție de răspunderile postului și competența de care dă dovadă.

1.2 Locul și rolul secretarului unității administrativ-teritoriale din România

Pentru un secretar al unei unității administrativ - teritoriale, caracterizat de un înalt spirit de responsabilitate nu există o valoare mai imporatantă decât îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Acest tip de funcționar este stăpânit de un sentiment de vinovăție, când ceva nu a fost în ordine în munca sa, chiar dacă este vorba de un aspect mai puțin important, care pentru un ochi navizat nu este observabil.

Secretarul unității administrativ teritoriale este funcționar public de conducere. Prin modificările aduse Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale prin Legea nr. 286/2006, și au fost aduse mai multe modificări ulterioare în ceea ce privește statutul secretarului de unitate administrativ- teritorială. Inițial legea făcea o diferență între secretarii de la nivelul județului, care purtau denumirea de secretari generali și aveau statut de înalt funcționar public, și secretarii comunelor, orașelor, municipiilor, care erau funcționari publici de conducere. În prezent, la nivelul tuturor unităților administrativ-teritoriale regăsim un secretar al comunei, orașului (municipiului), județului, care are statut de funcționar public de conducere. Prin aceste modificări, înalta funcție publică a rămas exclusiv la nivel central. În acest fel, a dispărut diferențierea dintre secretarii comunelor, orașelor, subdiviziunilor administrativ teritoriale ale municipiilor, pe de o parte, și secretarii județelor, pe de altă parte.

În primul rând, potrivit îmbunătățirilor aduse Legii administrației publice locale, secretarul nu mai este „secretarul consiliului local” (ca în reglementarea anterioara a legii) ci este secretarul comunei sau orașului, deci al unității administrativ-teritoriale. Schimbarea denumirii nu este pur formală, ea reprezintă implicit o recunoaștere a semnificației acestei instituții la nivelul administrației publice locale, și îl plasează pe secretar la nivelul autorităților deliberative și executive, din punct de vedere ale rolului lor în unitatea administrativ teritorială respectivă. Așa cum primarul este al comunei, orașului sau municipiului, ori, după caz, al sectorului municipiului București, consiliul local este al comunei, orașului sau municipiului, ori, după caz, al sectorului municipiului București, consiliul județean este al județului și secretarul este al unității administrativ-teritoriale, ori, după caz, al sectorului municipiului București, respectiv al comunei, orașului sau județului.

În al doilea rând, secretarul este salarizat din bugetul local, nu din bugetul statului, dar în condițiile stabilite prin lege. Regăsim aici o reglementare hibridă, în care pe de o parte, salarizarea secretarului, ca și a celorlalte categorii de personal din administrația publică locală se face de către unitatea administrativ teritorială, din bugetul local, iar pe de altă parte legiuitorul este acela care prestabilește condițiile în care se realizezaă acest lucru. Această prevedere, evident frânează autonomia locală, despre care însăși Legea organică nr. 215/2001, republicată, prevede că are caracter administrativ și financiar. O veritabilă autonomie locală la nivelul unităților administrativ teritoriale se va realiza numai atunci când acestea vor avea dreptul să stabileacă nu numai bugetul local, ci vor avea și plenitudinea de competență în ceea ce privește modul de a-l cheltui. Inclusiv în ceea ce privește modul de salarizare a personalului din autoritățile administrației publice locale și județene.

Ținând seama de specificul și „specialitatea” acestei funcții și de rolul pe care secretarul îl are in cadrul comunei sau orașului și pe lângă autoritățile administrației publice care funcționează la acest nivel - consiliu local și primar - legiuitorul a creat o normă imperativă ce impune ca persoana care va ocupa aceasta funcție sa aibă studii superioare, dar nu orice studii superioare, ci numai juridice sau administrative. Prin alin. (1) al articolului 116 din Legea nr. 215/2001 republicată, se prevede că perioada în care persoana cu studii superioare juridice ocupă funcția de secretar al unității administrativ-teritoriale, precum și funcții de conducere din aparatul propriu de specialitate al unității administrativ-teritoriale/subdiviziuni administrativ - teritoriale constituie vechime în specialitate.