Introducere 2 CAPITOLUL 1 3 LOCUL ȘI ROLUL CONSILIULUI JUDEȚEAN 3 CAPITOLUL 2 7 MODALITĂȚI DE ALAGERE ALE CONSILIULUI JUDEȚEAN 7 CAPITOLUL 3 9 FUNCȚIONAREA CONSILIILOR LOCALE ȘI JUDEȚENE 9 CAPITOLUL 4 11 ATRIBUȚIILE CONSILIILOR LOCALE ȘI JUDEȚENE 11 CAPITOLUL 5 13 ÎNCETAREA MANDATELOR CONSILIILOR JUDEȚENE 13 Concluzii 15 Bibliografie 16
Introducere Studiul de față abordează guvernarea locală din România într-o perspectivă restrictivă care pune accent pe rolul și activitatea aleșilor locali. La modul cel mai general, termenul de guvernare locală se referă atât la democrația locală (alegeri, consilii, primari, status) cât și la administrația locală (servicii publice, de interes local sau mai larg). Atunci când accentuăm ideea de democrație locală devin evidente problemele legate de responsabilizarea aleșilor locali în fața cetățenilor, prin intermediul alegerilor sau al altor mecanisme de responsabilizare. Atunci când accentul cade pe problemele de administrație locală, deci pe elaborarea politicilor publice locale și luarea unor decizii cheie legate de serviciile publice oferite cetățenilor, devin evidente aspectele legate de informarea, consultarea și implicarea cetățenilor în elaborarea politicilor și luarea deciziilor importante pentru comunitate. Administrația publică este o structură organizațională care, conform Constituției și Legii administrației publice locale nr. 215/2001, are o personalitate de drept public și acționează, pentru executarea legii sau prestarea serviciilor publice, în limitele legii, sub controlul direct sau indirect al Parlamentului. Administrația publică locală se constituie din totalitatea autorităților cu competență generală sau specială, chemate să satisfacă cerințele și interesele generale ale populației unei unități administrativ-teritoriale (județ, comună, oraș). Spre deosebire de administrația publică centrală, care are competențe și atribuții la nivelul întregii țări, cea locală este competentă numai în limitele unității administrativ-teritoriale în care funcționează, deci numai în cadrul circumscripției respective. Potrivit Constituției, teritoriul României este organizat din punct de vedere administrativ, în comune, orașe și județe, așadar ,este normal că administrația publică locală să fie organizată și să funcționeze la nivelul acestor unități administrativ-teritoriale. În comune și orașe, administrația publică locală se realizează prin consiliile locale și primarii aleși conform legii, aceste instituții alcătuind autoritățile administrației publice locale, prin care se realizează, de altfel, și autonomia locală. Având în vedere prevederile art. 120 din Constituție, potrivit cărora administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale, comune, orașe și județe, sunt organizate pe principiul autonomiei locale, rezultă că și la nivelul județelor, consiliile județene, în calitate de autorități ale administrației publice, realizează autonomia locală în județe. CAPITOLUL 1 LOCUL ȘI ROLUL CONSILIULUI JUDEȚEAN Potrivit Constituției revizuite și a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 în unitățile administrativ-teritoriale administrația publică se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit. Autoritățile reprezentative ale administrației publice din comune și orașe prin care se realizează autonomia locală sunt consiliile locale, precum și primarii, care rezolva treburile publice din respectivele unități administrativ-teritoriale. Consiliile locale și primarii sunt autorități eligibile și autonome. Consiliile locale au caracter deliberativ, iar primarii caracter executiv. În fiecare unitate administrativ-teritorială funcționează câte un consiliu local, în cazul comunelor și orașelor, și județean, în cazul județelor. Aceste unități în care funcționează respectivele autorități sunt comunele și orașele (consiliile locale, primarii), precum și județele (consiliile județene). Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate. Unele orașe pot fi declarate, în condițiile legii, municipii. Municipiile, la rândul lor, pot avea subdiviziuni administrativ-teritoriale (de exemplu, sectoarele Municipiului București), a căror delimitare și organizare se stabilesc prin lege, și în cadrul cărora pot fi constituite autorități ale administrației publice locale. De asemenea, delimitarea comunelor, orașelor și județelor se face tot prin lege, că și orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora, și numai după consultarea prealabilă a cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale respective, prin referendum, organizat potrivit legii. Legea nr. 215/2001 reunește în mod unitar atât organizarea și funcționarea autorităților administrației publice locale, cât și regimul general al autonomiei locale, legiuitorul nerecurgând la două reglementări distincte în materie. Consiliile locale și județene sunt autorități reprezentative ale administrației publice locale cu caracter eligibil, colegial și deliberativ, exercitând o competență generală în baza autonomiei locale de care dispun, hotărând, în condițiile legii, în treburile publice vizând interesele colectivităților pe care le reprezintă. Din această definiție rezultă trăsăturile consiliilor locale/județene: a. consiliile locale și județene sunt autorități ale administrației publice conform definirii lor legale, cât și pentru faptul că realizează activitatea executivă exercitând astfel o putere sau o formă ori o funcție fundamentală de activitate publică realizată, în principal, de către întreg sistemul administrației de stat, dar aici, în cazul nostru, această înfăptuire are loc la un nivel teritorial mai redus; b. consiliile locale și județene sunt, în mod evident, autorități locale, întrucât, pe de o parte, își desfășoară activitatea numai în limitele unităților administrativ-teritoriale în care au fost alese,iar,pe de altă parte,exercită atribuții de interes pentru acest nivel teritorial de constituire a colectivității umane potrivit principiului autonomiei locale; c. consiliile locale și județene sunt organe cu competență generală în unitățile în care funcționează gestionând, sub propria responsabilitate, interesele colectivităților pe care le reprezintă. În acest sens ele hotărăsc în tot ceea ce privește administrarea intereselor publice locale, precum și rezolvarea treburilor publice în condițiile legii; d. consiliile locale și județene sunt organe alese, în mod direct pe baza reprezentării proporționale în cadrul scrutinului de lista; e. consiliile sunt organe deliberative, hotărând în probleme de interes local cu majoritatea cerută de lege și prin acte juridice obligatorii în rază lor de acțiune teritorială.
1. Publicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I-a, nr. 204 din 23 aprilie 2001 (care a abrogat Legea nr. 69/1991, republicată în 1996, cu modificările ei ulterioare), modificată implicit prin revizuirea Constituției, republicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I-a, nr. 767 din 31 octombrie 2003. 2. P. Dima, C. Manda, M. Preda, Al. Basarab-Sînc, Legea administrației publice locale, comentată și adnotată, Editura AMIVA, București, 1993, pag. 44. 3. Alexandru Basarab-Sinc, Drept administrativ, partea speciala, vol. II, Editura Metropol, Bucuresti, 1994, pag. 16. 4. Lect. Drd. Daniela Tatiana Corodeanu, Suport de curs „Etica în administrația publică”, 2006, Iași.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
