Bugetul local. elaborare, aprobare și execuție

Introducere

Una dintre temele prioritare ale actualei guvernări o constituie reforma administrației publice, un accent important fiind pus pe componenta financiară a acesteia.

Există un conflict între comunitățile care realizează venituri proprii suficiente și cele care nu se descurcă nici pentru cheltuielile de întreținere a localității. Reprezentanții primelor merg până la soluții extreme cum ar fi eliminarea procedurii echilibrării bugetelor locale, iar cele din urmă fac lobby pentru a obține cât mai mulți bani prin această modalitate. Această dispută are loc pe două paliere de guvernare: de la nivel central la nivel județean și de la nivel județean la nivel local. Comunitățile locale „fruntașe” dețin diverse avantaje economice, sociale, demografice care le permit o dezvoltare continuă și echilibrată. Ele au tendința de a învinovăți comunitățile care nu realizează venituri suficiente, pierzând din vedere faptul că în Europa de astăzi conceptul de bază pe care se construiește teoria dezvoltării este coeziunea economică și socială. Aceasta se traduce într-un principiu fundamental, și anume, faptul că dezvoltarea economică și socială trebuie să se bazeze pe o structură spațială echilibrată.

Din această perspectivă se consideră că dezvoltarea inegală a teritoriilor reflectă slăbiciuni economice ale ansamblului și sunt de neacceptat deoarece, la rândul lor, devin sursă de instabilitate politică și economică. Cea mai bună alternativă este solidaritatea comunităților locale, o solidaritate calculată astfel încât să se mențină un echilibru între așteptările ambelor tipuri de comunități. În acest context pretențiile comunităților bogate par deplasate și lipsite de realism.

Doar o dezvoltare teritorială echilibrată va genera dezvoltarea economică sănătoasă pe ansamblu iar nu adâncirea decalajelor existente. Un alt aspect al reformei administrației asupra căruia s-a apreciat că ar avea nevoie de îmbunătățiri, se referă la descentralizarea financiară. Pe fondul acestor preocupări, există nenumărate observații nu numai din partea partidelor de opoziție dar și al beneficiarilor ei, primari, consilieri locali și județeni.

Capitolul I. Cadrul legal

În ultimii ani au fost făcuți pași importanți pentru îmbunătățirea cadrului legal existent în domeniul bugetelor locale. Ultimul demers în acest sens este anunțul actualului executiv referitor la separarea discuțiilor pe bugete locale de cele pe bugetul de stat, începând cu anul 2003.

Cadrul legal care reglementează funcționarea administrației locale pe tema bugetelor locale include următoarele legi:

- Constituția României

- Legea 215/2001 administrației publice locale

- Legea nr. 227/2015 privind noul Cod fiscal

- Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

- Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare

- Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

- Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale

Alături de acestea se regăsesc și ordonanțe și hotărâri ale guvernului, ordine ale ministerelor și prefecturilor, hotărâri ale consiliilor județene, hotărâri ale consiliilor locale, dispoziții ale președintelui consiliului județean, dispoziții ale primarului.

Capitolul II. Bugetele locale

În statul nostru, regimul politic democrat parlamentar a înlăturat conducerea centralizată și organizarea socialistă a finanțelor locale bazată pe integrarea bugetelor locale în bugetul statului și a instituit un regim politic modern al bugetelor locale corespunzător conceptelor aplicate în statele europene occidentale.

Regimul juridic modern actual al bugetelor locale din statul nostru este consacrat prin dispozițiile referitoare la aceste bugete cuprinse atât în Legea finanțelor publice cât și în Legea administrației publice locale.

Din Legea finanțelor publice, pentru regimul juridic al bugetelor locale sunt de importanță hotărâtoare dispozițiile care prevăd că fiecare unitate administrativ-teritorială cu personalitate juridică ”întocmește buget propriu în condiții de autonomie”astfel ca ” să se stimuleze inițiativa în satisfacerea cerințelor sociale locale”, acordând organelor locale ”dreptul de a dimensiona cheltuielile în funcție de nevoile proprii și corelat cu resursele bugetare posibile de realizat”.

Bugetele locale sunt incluse în structura bugetului public național, elaborându-se adoptându-se și examinându-se de fiecare unitate administrativ-teritorială care are personalitate juridică: comună, oraș, municipiu, sector al municipiului București, județ, respectiv municipiul București. Autonomia locală - care presupune inexistența relațiilor de subordonare între bugetele consiliilor locale și bugetele consiliilor județene - este menită să stimuleze inițiativa locală în vederea satisfacerii cerințelor sociale locale și să întărească controlul social asupra utilizării eficiente a fondurilor alocate. Impozitele și taxele directe mobilizate la aceste bugete sunt cu mult mai multe în comparație cu acelea ce se mobilizează la bugetul administrației centrale de stat. De altfel, în cazul bugetelor locale, despre impozite indirecte nici nu se poate vorbi în termenii folosiți pentru „bugetul mare”, întrucât acestea includ doar: impozitul pe spectacole - care este unul atribuit bugetelor județene sau al municipiului București, taxele de timbru de la persoanele juridice și majorările de întârziere pentru veniturile nevărsate în termen.

O altă trăsătură caracteristică a acestei categorii de venituri bugetare se referă la faptul că ele provin în proporție covârșitoare de la populație. În legătură cu aceasta, sunt percepute mai multe taxe, care presupun și o relație contraserviciu. În situația actuală din România, cu tot numărul lor relativ mare, impozitele și taxele directe percepute la bugetele locale se află cu mult sub nivelul necesităților de resurse al acestor bugete. Ca urmare, pentru realizarea echilibrului acestora, de la bugetul administrației centrale de stat se alocă transferuri și sume defalcate din impozitul pe venituri salariale.