Cultura organizațională într-o instituție de învățământ militară

Succcesul personal în cariera militară

Succesul este o trebuință morală și semnul valorii personale a unui individ. Succesul înseamnă reușită, izbândă, performanță recunoscute ca atare de către colectivitate. Mecanismele de apariție și consolidare a succesului sunt strâns legate de valorile sociale.

Succesul are două componente:

- individuală- definită ca rezultat favorabil al unei acțiuni, obținut într-o competiție dintr-un domeniu de activitate;

- socială - definită de acceptarea și recompensarea de către grup sau societate a unor rezultate și performanțe.

Succesul are forme graduale: lauda, reputația, popularitatea, celebritatea și gloria. Această scară a succesului nu este cumulativă și nu impune în mod necesar parcurgerea gradată a tuturor treptelor. Evoluția pe scara succesului este dependentă atât de mecanismele și valorile instituțiilor care au creat-o cât și de recunoașterea în plan social a valorii exprimate.

Acest studiu are în vedere aspirația către succes pe parcursul carierei militare și posibilitatea atingerii succesului personal și pleacă de la supoziția că aspirațiile legate de succes sunt influențate de existența anumitor factori precum așteptările și aspirațiile în legătură cu actuala sau viitoarea profesie militară, starea socială, valorile și mentalitățile formate, imaginea profesiei militare în societate.

Am pornit de la ipoteza că expectanțele, aspirațiile legate de succes se bazează pe de o parte pe conștientizarea propriului potențial și al propriei experiențe de viață, iar pe de altă parte pe oportunitățile oferite de societate.

Ca metodologie de lucru am ales aplicarea a două teste: unul de succes personal și unul atitudinal, preluat din cartea „Managementul carierei” de Mihaela Vlăsceanu. De asemenea, am realizat și un chestionar pe care l-am aplicat unui număr de 60 militari, din care 30 de sublocotenenți, studenți în anul V și 30 de ofițeri (10 căpitani, 10 maiori, 10 locotenenți-colonei) de la Școala de Aplicație pentru Tancuri și Auto „Mihai Viteazul” din Pitești.

Succesul a fost analizat luând în calcul șase indicatori ai testului de success personal, dar și cele trei accepții ale succesului, analizate și ca dimensiune psihosociologică de Septimiu Chelcea: reușita unei acțiuni, izbânda într-o competiție și recompensa publică a meritelor personale.

Cei șase indicatori analizați au fost: statusul social, contribuția socială, viața de familie, împlinirea personală, împlinirea profesională și siguranța existenței și s-a presupus că dacă se confirmă prezența a cel puțin trei indicatori de succes, persoana evaluată este o persoană care poate aspira în continuare la succes.

În urma prelucrării și interpretării datelor, un procent de 80,5% din sublocotenenții studenți și 54% din ofițeri au obținut valori ce indică persoane de success la toți cei șase indicatori, cariera militară fiind destul de darnică în oferte de obținere a succesului, în special pentru cei tineri.

Realizând o ierarhizare a indicatorilor amintiți, am obținut următoarele rezultate:

Locul Ofițeri Sublocotenenți (studenți anul V)

1 Împlinirea profesională Împlinirea personală

2 Împlinirea familială Împlinirea familială

3 Împlinirea personală Siguranța existenței

4 Statut social Împlinirea profesională

5 Contribuția în binele societății Statut social

6 Siguranța existenței Contribuția în binele societății

Se observă o singură coincidență, și anume, situarea pe locul doi, la ambele categorii investigate, a indicatorului împlinire familială. În schimb, aspirația către succes a studenților sublocotenenți este legată în primul rând de împlinirea personală, în timp ce la ofițeri pe primul plan se află împlinirea profesională; de asemenea, siguranța existenței se află pe locul al treilea la sublocotenenți și pe locul al șaselea la ofițeri.

Primii ani petrecuți într-un anumit post reprezintă o perioadă foarte importantă de acomodare și cunoaștere a ocupației și organizației, a propriilor capacități în relație cu cerințele muncii. În primele etape ale carierei militare, fiecare tânăr absolvent se confruntă cu problema armonizării activității profesionale cu interesele familiei și cu prioritățile personale. Unii dintre ei au acordat mai puțină importanță activității profesionale, motivând aceasta prin

valorizarea ei ca un simplu mijloc de existență. Ei așează pe locul al treilea siguranța existenței, confirmând faptul că, în conștiința tinerilor, după intrarea în sistem, profesia militară reprezintă și un loc de muncă stabil. Aprecierea eronată a gradului de stabilitate oferit de profesia militară poate constitui un factor de risc pentru armată.

Nu la fel stau lucrurile la ofițeri. Pe măsură ce militarii acumulează mai multă experiență de muncă, ei descoperă posibilitatea de a opta. Pe baza opțiunilor pe care le au la dispoziție, ei încep să-și contureze cu claritate prioritățile. Talentele, motivele și valorile personale se întrepătrund, ceea ce le permite militarilor să obțină performanțe în acele activități pe care le valorizează mai mult. Acestea devin elemente pe baza cărora militarii își construiesc imaginea de sine și se autoevaluează.