Evaluarea patrimoniului cultural și a politicilor publice de valorizare a patrimoniului

Cuprins proiect Cum descarc?

INTRODUCERE 3
CONSERVAREA PATRIMONIULUI CULTURAL 4
Mostenirea culturala, economica 5
Instrumente de evaluare a valorilor economice 6
Elementele culturale ale dezvoltarii sustenabile. Politicile culturale 8
Reevaluarea potentialului patrimoniului : contributia la dezvoltarea economica si sociala 10
CONCLUZIE 12
BIBLIOGRAFIE 12

Extras din proiect Cum descarc?

INTRODUCERE
Termenul de ,,patrimoniu" defineste ceva mostenit din trecut, iar atasandu-i adjectivul ,,cultural" (atat in sens antropologic sau sociologic, cat si in interpretarea sa artistica sau estetica) se defineste mai precis scopul sau. 
Evaluarea patrimoniului cultural : o restaurare a catorva concepte critice aferente vorbindu-se astfel despre lucruri provenite de la generatiile anterioare si incarcate cu o anumita semnificatie culturala. 
Dintre cele doua componente ale patrimoniului cultural, cea tangibila -  cladiri, locatii, dar si tablouri, sculpturi sau artefacte, respectiv intangibila traditii, obiceiuri, credinte, opere de arta precum literatura sau muzica, obiectul studiului nostru il constituie patrimoniul tangibil construit. 
Dar, cu siguranta, notiunea cea mai importanta este aceea de valoare a patrimoniului, prin semnificatia sa, modul de determinare si mai ales rolul jucat in deciziile cu privire la conservarea, restaurarea sau reutilizarea patrimoniului.
In acest domeniu opereaza doua distinctii esentiale: cea dintre valoarea individuala si valoarea colectiva, precum si dintre valoarea privata si cea publica, cu luarea in considerare a unei diferentieri secundare intre valoarea economica si cea culturala. 
Notiunea de valoare in economie a reprezentat (si intr-o anumita masura inca mai reprezinta) un subiect de controversa, insa, chiar si in aceste conditii, paradigma dominanta a economiei neoclasice sustine ca ar fi gasit solutia de compromis a problemei intr-un mod fara multe ambiguitati (mai mult, mod operationalizat in practica curenta a politicilor publice, cu relativ consens public inertial), identificand valoarea destul de clar ca izvorand din utilitatea individuala. 
Nu este momentul de a face aici o revizie a literaturii dedicate ,,teoriei valorii", dar chiar si postularea ca rezolvare a problemei valorii si operatiilor realizabile in baza lor pastreaza dupa ,,revolutia subiectivistordinalista" un tabu epistemologic asupra comensurarii, compararii si calcularii intersubiective a valorii/utilitatii. 
Conceptul valorilor patrimoniului cultural este o idee vie. Se intelege acum ca protectia si gestionarea resurselor de patrimoniu cultural reprezinta o modalitate de a asigura vitalitatea, valorile si functiile lor maxime posibile in beneficiul generatiilor actuale si viitoare, atribuindu-le un rol important intr-un sistem social durabil.
Termenul cu mai multe fatete ,,mostenire culturala" este aproape de esenta radacinilor umanitatii, chiar daca definitia sa dateaza doar din Iluminare. 
Cu toate acestea, a fost exprimat in mod natural in toate culturile de-a lungul mileniilor.
Noua filozofie a patrimoniului cultural combina patrimoniul cultural si natural, in conformitate cu Conventia UNESCO privind protectia patrimoniului cultural si natural mondial, adoptata in 1972 (UNESCO 1972). Conceptul este strict asociat cu intelegerea universala a patrimoniului. Inovativitatea sa se bazeaza pe conceptul dezvoltat continuu de conservare comuna a celor mai pretioase situri de importanta culturala si naturala. 
In prezent, ,,mostenirea culturala" se considera este un termen mai larg, care include mostenirea naturala si creata de om. Conservarea si diversele activitati muzeale au o latura practica fundamentala, care trebuie realizata impreuna cu constructiile teoretice. Grija complexa a mostenirii culturale in domeniul artelor vizuale implica un set de noi valori, povesti, idei, traditii, simboluri, atitudini si realizari. 
Noul rol al conservatorului-restaurator care actioneaza ca ,,sustinator" al valorilor si starii de bine intrinseci a unui obiect dat in patrimoniul tangibil si / sau intangibil este afirmat ca ,,orchestrator" al procesului de conservare. 
Evaluarea joaca un rol crucial in recunoasterea, luarea deciziilor strategice si in negocieri complexe dedicate ingrijirii patrimoniului cultural, ceea ce poate fi adesea foarte dificil in teorie si, de asemenea, in practica de conservare.

Fisiere în arhivă (1):

 Evaluarea patrimoniului cultural si a politicilor publice de valorizare a patrimoniului.docx

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Bibliografie

AVRAMI, E., MASON R. , Si TORRE , M. (eds). 2000. Valori si conservare a patrimoniului, Los Angeles: Getty Conservation Institute.
BAZELMANS , J., VAN HOF , J., NIENHUIS , G., TROOST G. si PFEIFFER W. (eds). 2012. A Future of Mills, Principii pentru a face fata cu fabricile de patrimoniu , Amsterdam: Agentia pentru patrimoniu cultural RCE.
http://cdclio.spiruharet.ro/images/2016/biblioteca-virtuala/1-discipline/Evaluarea%20patrimoniului.pdf
http://store.ectap.ro/articole/807_ro.pdf