Indicatorii morbidității din județul Dolj - O analiză dinamică 2014-2016

Sănătatea publică se preocupă de supravegherea sănătăţii publice, de identificarea nevoilor sanitare ale acesteia, de cultivarea strategiilor care promovează sănătatea şi de evaluarea serviciilor de sănătate.

Sănătatea publică este unul din domeniile în care Uniunea Europeană nu are decât competenţe de sprijin, însemnând că acţiunile acesteia nu fac decât să completeze acţiunea statelor membre, obiectivul primordial fiind ameliorarea stării de sănătate şi prevenirea bolilor.

Deoarece esenţa sănătăţii publice este starea de sănătate a populaţiei, aceasta include organizarea personalului şi a unităţilor medicale în vederea furnizării tuturor serviciilor de sănătate necesare pentru promovarea sănătăţii, prevenirea, diagnosticarea şi tratamentul bolilor, precum şi pentru reabilitarea fizică, socială şi profesională.

Scopul sănătăţii publice este să reducă disconfortul, boala, incapacitatea, invaliditatea şi decesul prematur. Pentru a atinge aceste deziderate mai întâi trebuie să cunoaştem fenomenul morbidităţii din teritoriul de referinţă şi în funcţie de povara bolii în populaţie să implementăm masurile potrivite.

Scopul sănătăţii publice poate fi realizat prin:

1. Promovarea sănătăţii - dezvoltarea măsurilor sanogenetice;

2. Ocrotirea sănătăţii - menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolilor;

3. Controlul morbidităţii - combaterea bolilor şi a consecinţelor lor;

4. Redobândirea sănătăţii - contribuţia medicilor şi a serviciilor sanitare şi sociale. Realizarea scopurilor sănătăţii publice presupune eforturi organizate ale întregii societăţi,

eforturi susţinute prin legi, instituţii şi servicii sanitare, sociale, educative şi prin programe de prevenire şi combatere.

Sănătatea publică este ştiinţa şi arta prevenirii bolilor, prelungirea vieţii şi promovării sănătăţii prin eforturile organizate ale societăţii.

În ultimul secol sănătatea publică a înregistrat numeroase succese: îmbunătăţirea standardelor de igienă personală, a condiţiilor de viaţă, a educaţiei, realizarea imunoprofilaxiei bolilor infecţioase etc. ,,Multe din aceste aparente succese ale medicinei” au condus însă la noi şi neaşteptate insuccese ale sănătăţii publice (terapia intensivă permite supravieţuirea unor mari sechelari, imunoprofilaxia bolilor infecţioase contribuie la creşterea numerică a populaţiei şi a vârstei medii care creează problema instituţionalizării vârstnicilor fără familie, organizarea de servicii sociale adecvate pentru vârstnicii care şi-au pierdut autonomia etc.).

Există însă şi numeroase probleme de sănătate publică încă nerezolvate, care pot

ameninţa uneori populaţiile umane. Una dintre cele mai grave este anomia care se referă la

aspecte de dezorganizare socială cu care se confruntă tinerii: dezorientare, instabilitate familială, fumat, toxicomanii, violenţă, graviditate la tinere sărace, necăsătorite şi needucate. O serie de boli cronice continuă să fie frecvente, grave, să afecteze un număr mare de persoane, constituind principalele cauze de boală sau deces: bolile cardiovasculare, bronhopneumopatiile cronice, tulburările psihice, accidentele, efectele comunitare ale poluării industriale şi neindustriale. O serie de boli infecţioase grave mai persistă încă: gripa şi alte boli respiratorii, SIDA, malaria etc.

Creşterea rapidă a populaţiei globului ridică probleme deosebit de importante din punct de vedere al sănătăţii publice: depozitarea şi eliminarea reziduurilor, supraaglomerarea centrelor populate, efectul de seră consecutiv creşterii poluării mediului înconjurător etc.

O atenţie deosebită trebuie acordată sănătăţii oricărei populaţii în evoluţia sa: sănătăţii reproducerii, sănătăţii mamei şi copilului, adolescentului, adultului, vârstnicului, sărăciei, dezinserţiei sociale, violenţei.

Se impune controlul asupra factorilor generatori de accidente, asupra mediului rezidenţial şi ocupaţional, asupra calităţii apei, aerului, hranei, poluării vectorilor, date fiind influenţele posibile ale mediului de viaţă asupra sănătăţii comunitare.

Starea de sănătate a unei populaţii este influenţată de nivelul economic al unei ţări în funcţie de produsul naţional brut pe cap de locuitor. Sărăcia, foametea, infecţiile, malnutriţia, bolile endemice, decesul prematur al femeilor şi al copiilor în contextul sporului necontrolat al populaţiei sunt caracteristici ale ţărilor sărace.

Alţi factori care trebuie luaţi în discuţie privind starea de sănătate a comunităţii sunt: dezvoltarea industrială care a dus la poluarea şi degradarea calităţii mediului ambiant, medicina terapeutică care continuă să prevaleze nejustificat faţă de cea preventivă, investiţiile ilogice în domeniul sănătăţii (se caută tehnică de vârf în dauna dotărilor elementare), programele educaţionale sunt inadecvate etc.

Sănătatea nu cunoaşte graniţe, astfel că orice probleme locale sau naţionale de sănătate sunt sau pot deveni probleme internaţionale de sănătate sau invers putându-se repercuta prin următoarele căi: călătorii, comerţ, relaţii politico-economice, culturale şi ştiinţifice etc.

II. MORBIDITATEA

Morbiditatea este fenomenul de masă al îmbolnăvirilor apărute într-o colectivitate

definită, într-o perioadă de timp specifică.

Studiul statistic al morbidităţii sub diferitele ei aspecte (cauză, frecvenţă, vârsta de apariţie, gravitate etc.) contribuie într-o mare măsură la cunoaşterea stării de sănătate a unei colectivităţi, la instituirea unor acţiuni de prevenire şi combatere a îmbolnăvirilor cât şi la evaluarea eficienţei acestora.

Se consideră că există trei categorii de boli care influenţează în mod deosebit starea de sănătate:

- boli care influenţează numărul anilor de viaţă pierduţi (PYLL) şi care sunt responsabile de decesele premature şi care au efect asupra speranţei de viaţă;

- boli care au rata de prevalenţă mare şi au o contribuţie importantă în producerea incapacităţii pe termen lung;

- boli care au o rată de incidenţă mare şi care au o contribuţie importantă în producerea