Politici publice și guvernanța europeană

Introducere

De peste două decenii, se manifestă o preocupare constantă pentru reformarea sectorului public. În acest sens, au fost create o multitudine de modele, dar este destul de dificil de afirmat, cu certitudine, care dintre acestea este cel optim.

În anumite țări europene există așteptări față de remodelarea statului. În altele, reforma a presupus schimbări ample, focalizate asupra îmbunătățirii performanțelor sectorului public.

Ceea ce contează este, în fond, că în toate țările europene modelul schimbării sectorului public este, mai mult sau mai puțin, pus în discuție cu o vigoare necunoscută

până în prezent.

În concluzie, noile tehnologii accentuează cererile pentru astfel de structuri în sectorul public, această trecerea fiind de neconceput în cazul unor structuri ierarhizate și rigide, care încetinesc fluxul informațional exact când este necesară o mai mare viteză a acestuia. În ierarhia birocratică, activitățile se desfășoară în conformitate cu regulile și normele generale.

Scopul principal al structurilor și instrumentelor de control managerial este asigurarea conformității în raport cu regulile și normele prestabilită. Într-un astfel de sistem, îmbunătățirea eficientei și eficacității proceselor implică adoptarea unor modificări legislative.

Crearea unor structuri flexibile, adaptate actualului mediu dinamic și turbulent impune acceptarea unui grad mai ridicat de descentralizare a deciziilor.

1. Teoria guvernanței multi-nivel

Teoria guvernanței multi-nivel traversează domeniile tradițional separate ale politicilor internaționale și interne aducând în lumină reducerea distincției dintre aceste domenii în contextual integrării europene,. caracterizează schimbarea relațiilor dintre actorii plasați pe diferite niveluri teritoriale, atât din sectorul public cât și din cel privat.

Guvernanța multi-nivel a fost, în primul rând, dezvoltată la nivelul studiilor despre politicile UE și apoi extinsă spre luarea decizie la nivel european. O primă explicație se referă la guvernanța multi-nivel interpretată ca sistem de negociere continuă între diferitele niveluri guvernamentale și prezintă modalitățile în care guvernele supranaționale, naționale, regionale și locale sunt implicate în rețele de politici publice (I.Bache, Europeanization and Britain: Towards Multi-level governance? Paper prepared for the EUSA 9th Biennal Conference in Austin, Texas, March 31 - 2 April, 2005)

Teoria accentuează atât creșterea frecvenței și complexității interacțiunilor dintre actorii guvernamentali cât și creșterea dimensiunii actorilor non-statali care sunt mobilizați în elaborarea politicilor UE.

Astfel, guvernanța multi-nivel ridică o nouă și importantă chestiune legată de rolul, puterea și autoritatea statelor.

Nici o altă formă de cooperare internațională nu este atât de extinsă comparativ cu Uniunea Europeană dacă se ține cont de numărul domeniilor acoperite de politici, de scopul acestor politici și de căile prin care aceste politici sunt dezvoltate. UE este într-o anumită perspectivă abordată ca un mix între cooperarea interguvernamentală clasică dintre statele suverane și o larga extinderea a integrării supranaționale. Persistența unei zone gri între interguvernalism și supranaționalism contituie principala diferența dintre guvernanța multinivel și alte teorii ale integrării. De asemenea, guvernanța nu rezolvă problema suveranității statale ci susține doar că o structură multinivel este creată de actori subnaționali și supranaționali . Una dintre principalele probleme ale teoriei integrării, și anume, transferul de loialitate și suveranitate între entitățile naționale și supranaționale precum și viitorul relațiilor în UE nu sunt clarificate prin abordarea guvernanței. Identificarea parțială a măsurilor politice și a celor macroeconomice este partajată între diverse niveluri decizionale

Combinarea deciziilor comune pe zonele largi ale ariilor acoperite de politici are ca rezultat profunde complicații între nivelul naționale și nivelul european, ambele responsabile pentru dezvoltarea politicilor. Acestă tip de confruntări reprezintă unul dintre principiile de bază ale guvernanței.

Guvernanța multi-nivel interpretează, de asemenea, UE ca un sistem politic cu interconectări instituționale la diferite niveluri: 1) european- Comisia Europeană, Consiliul European și Parlamentul European; 2) național și 3) regional. Aceste niveluri interacționează între ele în două moduri:a) de-a lungul diferitelor niveluri de guvernare (dimensiunea verticală) și b) cu alti actori relevanți, în cadrul aceluiași nivel (dimensiunea orizontală)