Studiu de caz comparativ privind nivelul, structura și dinamica cheltuielilor publice (bugetare) în România și Irlanda

Capitolul 1: Cadrul conceptual și metodologic

1.1 Prezentați succint conceptul cheltuială publică și structura cheltuielilor publice conform clasificației bugetare

Când ne gândim la termenul de ,,cheltuială” ne vine în minte instantaneu faptul că vom renunța în mod voit la o parte din bunurile, serviciile sau banii noștri, pentru diferite scopuri. Același luctu îl putem spune și despre cheltuiala publică, care a aparut și s-a dezvoltat în același timp cu apariția și evoluția consumului de resurse. De când a apărut statul putem spune ca au apărut și cheltuielile publice, chiar dacă într-o forma minimalistă, deoarece acesta nu se implica foarte mult în viața economică având mai mult sarcini tradiționale, precum: apărarea națională, ordine internă, relații diplomatice, etc.

Cheltuielile publice reprezintă un concept financiar ce presupune exprimarea în formă bănească a relațiilor economico-sociale dintre stat și persoanele fizice sau juridice în ceea ce privește folosirea resurselor financiare ale statului în scopul exercitării funcțiilor și atribuțiilor acestuia pentru satisfacerea nevoilor societății.

Pentru noțiunea de cheltuială publică există două sensuri ale acesteia invocate cel mai des atât în teorie cât și în practică, fiind vorba despre sensul juridic și cel economic.

Cheltuielile publice în sens juridic, semnifică alocarea unei sume de bani din fondurile publice pentru creearea și funcționarea entităților publice și pentru ca acestea să realizeze activitățile cu caracter public. Această primă accepțiune semnifică faptu că aceste cheltuieli se realizează într-un cadru juridic dat, de către instituțiile sau întreprinderile publice ce au competențe în avizarea și efectuarea de plăți prin folosirea ,,banului public”.

Cheltuielile publice în sens economic, reprezintă acele procese economice de repartiție a PIB, care se realizează prin alocarea și utilizarea resurselor financiare în vederea înfăptuirii acțiunilor cu caracter public.

În interpretarea noțiunii de cheltuială publică putem aduce în discuție și concepția clasică și cea modernă a acesteia. Din punct de vedere al concepției clasice, cheltuiala publică reprezintă consumarea resurselor în formă definitivă, lucru perceput negativ pentru evoluția societății. Această interpretare corespunde viziunii clasice bazată pe doctrina liberală, în care statul avea un rol protector, fiind cel care creează regulile jocului și nu participă activ în economie. Se pune accent pe limitarea cheltuielilor la nivelul strictului necesar funcționării normale a statului.

În concepția modernă, cheltuiala publică nu mai este văzută ca un consum de resurse definitiv, statul realizând o redistribuire a produsului creat și folosindu-l într-un mod mai rațional pentru a atinge un echilibru economic.

Datorită evoluției continue a societății, cheltuielile publice s-au diversificat, acest lucru fiind necesar pentru a putea face față noilor cerințe aparute. Societatea se schimbă în permanență și este tot timpul nevoie de resurse financiare și fonduri alocate în anumite domenii pentru a putea face față noilor cerințe, ceea ce presupune o adaptare continuă și din prisma cheltuielilor publice.

Semnificativ pentru modul de finanțare a cheltuielilor de interes public, sistemul cheltuielilor publice cuprinde: cheltuieli bugetare; cheltuieli extrabugetare; cheltuieli speciale și cheltuieli ale întreprinderilor cu capital de stat. Cheltuielile bugetare fac parte din sfera cheltuielilor publice, fiind principalul subsistem al acestora și sunt finanțate din fondurile bănești gestionate de autoritățile publice centrale sau locale.

Clasificarea cheltuielilor este importantă pentru măsurarea fondurilor alocate sectoarelor finanțate în mod public, pentru observarea politicii și analiza performanței economice, dar și pentru administrarea zilnică a bugetului.

Întâlnim mai multe tipuri de clasificații bugetare:

- Clasificația administrativ-departamentală;

- Clasificația economică;

- Clasificația funcțională;

- Clasificația financiară.