Introducere 4 Capitolul I Importanța și tehnologiile de cultură 5 Capitolul II Eficiența economică a culturii de cartof 18 Concluzii 28 Bibliografie 29
Introducere Obiectivele acestui proiect constau în determinarea performanției economice a culturii de cartof exprimate prin: - Volumul profitului - Rentabilitatea economică - Marja de siguranță - Eficiența economică a investiției Indicatorii determinanți în cadrul acestei cercetari sunt: 1. Indicatori primari : - Producția totală ( Qt ) - Producția marfă ( Qm ) - Consumul intern ( Ci ) - Producția medie ( Qme ) - Producția vândută ( CA ) - Veniturile totale ( Vt ) - Cheltuielile totale ( Ch ) - Profitul brut ( Pb ) - Profitul net ( Pn ) - Costul de producție ( Cp ) 2. Indicatori de eficiență economică : - Rata profitului ( Rp ) - Productivitatea muncii ( W ) - Venitul mediu - Profitul brut total ( Pbt ) - Eficiența investiției ( Ief ) - Durata de recuperare a investițiilor ( Tr ) 3. Indicatori de cuantificare a viabilității economice : - Producția la pragul de rentabilitate ( Qp ) - Marja de siguranță ( Ms ) Cap I - Importanța și tehnologiile de cultură a cartofului 1.1 Importanţa Cartoful prezintă o deosebită importanţa în alimentaţia oamenilor, în furajarea animalelor şi pentru prelucrări industriale. În alimentaţia oamenilor cartoful se foloseşte în stare proaspătă sau sub formă de produse uscate şi semipreparate. Este alimentul de bază sau complementar pentru o mare parte a populaţiei Europei dar şi din alte ţări ale lumii. Datorită gustului plăcut, a digestibilităţii şi a valorii nutritive ridicate preparatele din cartof satisfac exigenţele alimentare ale tuturor categoriilor populaţiei, acesta fiind consumat fiert, copt sau prăjit, sub formă de supe, salate, piureuri substituind de multe ori pâinea şi fiind de neînlocuit ca aliment dietetic. Valoarea energetică a cartofului este ridicatǎ, datorită conţinutului mare de amidon, precum şi altor substanţe cum ar fi: proteine, grăsimi vitamine (în special vitamina C). Consumul anual direct de cartofi pe locuitor oscilează în diferite ţări ale lumii între 44 şi 140 kg: Irlanda - 140 kg, Olanda - 138 kg, Germania - 130 kg. Spania - 120 kg, Belgia - 118 kg, Franţa 108 kg, Anglia - 95 kg, Elveţia - 87 kg, Italia - 65 kg etc. În România consumul anual pe locuitor este de circa 100 kg tuberculi. În furajarea animalelor cartoful este valoros, în primul rând pentru porcine şi bovine dar poate fi utilizat şi la alte specii de animale. Se folosesc mai ales tuberculii răniţi la recoltare sau cei cu dimensiuni mici reziduurile rămase de la industrializarea cartofului dar şi vrejurile (tulpinile) verzi, sau muraţi. Se impune o oarecare prudenţă, deoarece în tuberculii de cartof se acumulează o serie de alcaloizi care formează solanina, imprimând hranei gust amar, dar care poate produce şi deranjamente ale tubului digestiv la animale (cartofii nu se folosesc la animalele gestante). Cartoful se utilizează în industria alimentară, obţinându-se produse uscate: faină, fulgi, deshidratat, gris, produse prăjite: cips (felii subţiri prăjite in ulei, crocante); „pommes frittes” (cartofi semiprăjiţi şi congelaţi), cartofi pai. În industria amidonului şi alcoolului, dintr-o tonă de tuberculi se obţin 140 kg amidon sau 100 kg dextrină respectiv 95 l alcool : de asemenea se pot obţine 15 -17 kg cauciuc sintetic. Din punct de vedere agrofitotehnic cartoful este o plantă care valorifică solurile uşoare, nisipo-lutoase (chiar nisipoase la cartoful destinat consumului timpuriu) din zonele mai umede şi răcoroase, acolo unde cerealele nu reuşesc în cultură. La nivelul producţiilor realizate în America de Nord, cartoful produce substanţă uscată la unitatea de suprafaţă care depăşeşte grâul de 3 ori, orzul de 2,7 ori şi porumbul de 1,1 ori, iar la conţinutul în proteină de 2 ori, de 1,3 ori şi, respectiv, 2 ori. În anii secetoşi şi la noi în ţară cartoful realizează substanţă uscată în cantitate mai mare, comparativ cu cerealele.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
