Industria și Controlul Agro-Alimentar

INTRODUCERE

Alimentaţia constituie un factor cu acţiune permanenţă, care determină desfăşurarea proceselor metabolice, deoarece hrană reprezintă izvorul şi regulatorul proceselor de schimb.

Menţinerea homeostaziei mediului intern al organismului depinde de caracterul alimentaţiei, care influenţează funcţiile sistemului în special factorii enzimatici şi hormonali.

Deficitul unuia său mai multor componenţi alimentări, dezechilibrarea corelaţiei dintre ei conduc la afectarea fondului metabolic al celulei.

Alimentaţia, în prezent îşi pune amprentă pe patologia omului contemporan ca urmare a dezechilibrului dintre aportul şi necesarul de substanţe biologic active.

În condiţiile actuale pe plan mondial alături de volumul producţiei industriale şi vegetale, consumul de carne, ouă, lapte şi a altor preparate de origine animală, reprezintă unul din indicatorii gradului de apreciere a nivelului de trai şi dezvoltare a unui popor.

Comparativ cu proteinele vegetale, cele de origine animală se caracterizează printr-o valoare biologică, mai ridicată ca urmare a conţinutului bogat în aproape toţi aminoacizi esenţiali.

Datorită modificărilor ce apar ca urmare a progresului tehnic şi reduceri efortului fizic depus în diferitele domenii ale activităţii umane, cerinţele pentru alimentele de origine animală, în special pe bază de carne şi lapte, înregistrează creşteri în toate ţările lumii.

Pentru că alimentele de origine animală să influenţeze favorabil desfăşurarea proceselor metabolice, trebuie să îndeplinească unele condiţii legate de valoarea alimentară şi să fie lipsite de substanţe toxice – pentru unele să nu depăşească limitele maxime admise.

Asigurarea unor alimente “sănătoase” reprezintă o problemă din ce în ce mai dificilă, iar un rol important în rezolvarea acesteia îl constituie respectarea parametrilor igienico – sanitari.

Ţinând cont de numeroşi factori ce pot influenţa obţinerea de “alimente curate” un ideal al alimentaţiei moderne, se poate afirma că acest deziderent este foarte greu de realizat în contextul actul.

De aceea, alimentele pot fi considerate ca factori ai mediului ambiantcu care omul interacţionează în cursul vieţi sale şi de care depinde foarte mult evoluţia sa.

Importanţa produselor animaliere în societate

Pentru a supravieţui, orice fiinţă ( în speţă omul, are nevoie de cele trei elemente: apa, aerul, hrana. Orice organism pentru a trăi, a se dezvolta şi, eventual, a produce, trebuie să-şi împrospăteze mereu ţesuturile cu părţile componente din care este constituit acesa ( C, H, N, O, P).

În alimentaţia umană produsele de bază sunt cele de origine vegetală şi animală.

Cum alimentele de origine animală au, datorită bogăţiei lor în aminoacizi şi microelemte, şi valoarea biologică mai crecuta, este importanta sublinierea cu privire la rolul acestora în societate.

Ne este cunoscut că alimentul de origine animală, în general este componenta principală a produselor animaliere. Din acest punct de vedere, se pot scoate în evidenţă câteva caractere specifice produselor cum ar fi:

 produsele alimentare;

 produsele secundare destinate industriei farmaceutice;

 produsele secundare destinate industriei textile;

 produsele secundare destinate industriei pielăriei;

 produsele secundare destinate refacerii ciclului biologic în agricultură;

 produsele secundare pentru industria lemnului;

 produsele pentru industria nutreţurilor furajere.

După cum se observă, multe sectoare de activitate ale economiei naţionale beneficiază de avantajul produselor de origine animală, găsindu-şi singure un rol preponderent în prelucrarea diferitelor obiecte materiale, atât de necesare omului.

Evoluţia produselor animaliere

Omul primitiv consumă iniţial produse vegetale, şi treptat începe să se hrănească accidental, cu produse de origine animală, care au permis dezvoltarea gustului Homo Sapiens în devenire pentru carne. Prelucrarea prin căldură a cărnii, de exemplu, a făcut ca acesta să câştige un loc mai important.

Ulterior, după vânătoare şi pescuit, care a fost principalul mijloc de asigurare a hranei, a urmat domesticirea animalelor ( păstoritul). Prin domesticire omul a reuşit să-şi procure mai simplu şi mai repede în afară de carne şi alte produse: lapte, lână, piei. Atunci nu exsista norme cu privire la consumarea alimentelor.

Alimentul ca sursă de hrană pentru consumatori, în ziua de azi are un ambalaj estetic, arată frumos, prezintă gust şi miros plăcute. Aceste caracteristici au evoluat în decursul istoriei în funcţie de sortimentul respectiv:

 dacă laptele s-a consumat sute de ani prin mulgere şi fierbere ( distrugandu-i-se o mare parte din valoarea biologică) în gospodăria ţărănească, în ultimele cinci decenii acest produs a fost prelucrat pe linii speciale de tip industrial asigurandu-i-se valoarea intrinseaca şi condutia de salubritate;

 carnea, care se obţine prin sacrificarea animalelor în sistem gospodăresc şi prezintă un mare risc socio-economic, în ultima perioadă se obţine în condiţii tehnice sanitare care-i conferă omului siguranţa şi starea de sănătate;

 sângele, componenta de bază, a organismului a fost ani de-a rândul nevalorificat, astăzi fiind folosit cu pondere atât în industria alimentară cât şi în cea farmaceutică;

 glandele endocrine şi masa gastro- intestinală constituie astăzi o sursă de materii prime, pentru industria farmaceutică şi cea alimentară, care înainte era de neconceput