Raționalizarea Proceselor de Muncă și Organizarea Muncii în Producția Agricolă

1.1. Caracteristicile resurelor umane în agricultură

Ca orice altă resursă şi cele umane, necesită un management specific, adaptat particularităților sale. Ele sintetizează caracteristicile specifice activităţilor din agricultură. Unele dintre cele mai importante caracteristici sunt :

- procesele de muncă se întrepâtrund cu procesele biologice şi se condiţionează reciproc;

- munca din agricultură necesită o varietate mare a cunoştinţelor profesionale; acestea se dobândesc atât prin pregătire profesională, cât şi prin instruire practică;

- caracterul sezonier al activităţilor, determinat şi de dependenţa muncii faţă de factorul biologic, particularizează, de asemenea. munca din agricultură, influenţând ordinea şi perioada de executare a unor lucrări;

- din cauza unui grad mai redus de mecanizare a lucrărilor din agricultură consumul de forţă de muncă şi implicit cheltuleille cu aceasta, deţin o pondere mare în structura consumului şi a cheltuielilor totale de producţie;

- ritmurile fiziologice ale plantelor şi animalelor impun în multe situaţii efectuarea lucrărilor în condiţii nefavorabile de mediu;

- exigenţele privind protecţia muncii sunt mult mai complexe decât în alte sectoare de activitate având în vedere factorii care pot acţiona asupra personalului, maşinilor şi instalaţiilor.

Particularităţile muncii din agricultură, complexează specificul acesteia, impunând o organizare specifică a proceselor de muncă, fundamentarea pe criterii ştiinţifice a normelor de muncă, precum şi actiuni menite să contracareze efectul factorilor nefavorabili care îşi exercită influenţa în procesul muncii.

Munca este factorul originar, primar al producţiei deoarece efortul uman, fizic şi psihic, de transformare a resurselor naturale în bunuri şi servicii a asigurat existenţa vieţii şi civilizaţiei. Munca reprezintǎ activitatea umanǎ specificǎ, folosirea aptitudinilor şi atitudinilor din structura personalitǎţii individului în obţinerea de bunuri şi servicii.

Economia de piaţǎ pune accentul pe muncǎ. În sensul cel mai larg muncǎ este orice activitate care produce bunuri sau servicii ce alcǎtuiesc o valoare utilǎ.

În societatea contemporanǎ s-a impus viziunea progresului economic şi social care este condiţionat de calitatea resurselor de muncǎ. Calitatea lucrǎtorului este datǎ de cunoştinţele sale profesionale şi culturale, reflectând potenţialul de muncǎ şi creaţie al acestuia. Competenţa lucrǎtorului este însǎşi calitatea sa aflatǎ în acţiune. Ea reflectǎ capacitatea, priceperea lucrǎtorului în procesul muncii, în îndeplinirea atribuţiilor sale.

Asigurarea cu resurse umane cuprinde totalitatea activitǎţilor de recrutare, selecţie şi integrare a resurselor umane. Aceste activitǎţi se succed dupǎ operaţiunea de planificare, evaluare a ofertei resurselor, lecţie şi integrare a resurselor umane. Aceste activitǎţi se succed dupǎ operaţiunea de planificare, evaluare a ofertei resurselor umane şi pregǎtirea posturilor.

Recrutarea este activitatea de identificare a persoanelor care au aceste caracteristici solicitate de posturile vacante şi de atragere a acestora în cadrul organizaţiei.

Numǎrul celor recrutaţi depinde de metodele folosite, de mesajul de recrutare şi de calificarea solicitatǎ. Pentru recrutare se poate apela atât la resursele interne cât şi la cele externe. Decizia de a utiliza resurse interne sau externe de recrutare depinde de avantajele şi de dezavantajele care le prezintǎ fiecare dintre acestea.

Criteriile de recrutare folosite sunt: competenţa, potenţialul de dezvoltare şi experienţǎ. Fazele unui plan de recrutare sunt: studiul politicii de personal, culegerea informaţiilor privind corespondenţa oameni-posturi, analiza informaţiilor care permit definirea nevoilor de recrutare, planificarea acţiunilor în vederea recrutǎrii.

Rezultatele recrutǎrii sunt influenţate şi de metoda folositǎ. Dintre metodele practicate pentru recrutarea personalului menţionǎm: publicitatea, reţeaua de cunoştinţe, folosirea consilierilor pentru recrutare, cǎutarea persoanelor, fişierul cu potenţiali angajaţi, activitǎţile de marketing.

Prin resursă umană se înţelege o persoană sau un grup de persoane care prezintă capacităţi de muncă fizică şi intelectuală, pe care le pot extercita în procesul muncii în cadrul unor sisteme tehnico-economico-sociale.

Resursele umane se diferenţiază din punct de vedere al potenţialului, datorită faptului că atât capacităţile fizice cât şi cele intelectuale pot fi moştenite sau dobândite prin instruire şi experienţă practică.