Sfecla roșie

INTRODUCERE

Încadrarea speciei: Beta vulgaris L. Var. Canditiva Alef. Sin.ssp. esculenta L. Forma rubra, Familia. Chenopodiaceae.

Diverși autori fac încadrări diferite. Încadrarea botanică a varietăților speciei Beta vulgaris (după Răvăruț M. 1973) este următoarea:

Beta vulgaris var. Altissima (sacharifera) - sfecla de zahăr;

Beta vulgaris var. rapacea f. rubra - sfecla roșie utilizată în alimentația omului și f. lutea - sfecla furajeră;

Beta vulgaris var. Cicla - sfecla pentru frunze.

Am menționat această încadrare botanică după care scopul cultivării și tehnologiile au în vedere obținerea unui produs recoltat, diferit mult la varietățile botanice prezentate anterior.

Alte denumiri în limba română: burgundă, sfleche, țeglă, sfecla de borș, pangale.

Sfecla roșie este o plantă cultivată pentru rădăcina sa cărnoasă folosită pe post de legumă în alimentația omenească și ca plantă furajeră. Din sfecla roșie se prepară diferite bucate, precum și diverse medicamente din medicina netradițională. Ea conține vitamina B2 și substanțe care măresc hemoglobina în sînge.

CAPITOLUL 1

RĂSPÂNDIREA SPECIEI LA NIVEL NAȚIONAL ȘI GLOBAL

În mitologie, zeului Apollo i se atribuia afirmația potrivit căreia, dacă guliile merită greutatea lor în plumb iar sfeclele greutatea lor în argint, ridichile ar merita desigur greutatea lor în aur, fapt care atestă importanța pe care o dădeau anticii tuturor acestor legume.

Sfecla roșie este originară din zona Mării Mediterane, dar și a mărilor Neagră și Caspică.

S-a semnalat prezența sfeclei pentru frunze cu 2000 de ani î.e.n. la asiro-babilonieni, iar cea pentru rădăcină cu 600-700 ani î.e.n. Este cert că toate varietățile cultivate își au originea în Beta maritima (Răvăruț M., 1973). Acest autor subliniază că formele de sfeclă roșie, de sfeclă albă pentru masă și mangold sunt mai vechi în cultură ca sfecla de zahăr sau cea furajeră.

Ca plantă legumicolă, s-a cultivat începând cu secolele XIV - XV, în Italia și Franța, de unde s-a răspândit în vestul și sudul Europei.

În România, sfecla roșie este cunoscută de la începutul secolului al XIX-lea.

Pe plan mondial, sfecla roșie, deși nu ocupă suprafețe mari, este cunoscută în toate zonele în care sunt întrunite condițiile favorabile. La noi în țară este răspândită în toate zonele legumicole și chiar în unele puțin favorabile pentru cultura legumelor, cum ar fi zonele premontane sau montane.