Tehnica de Obținere și Valorificare a Usturoiului de Toamnă

Introducere

Având denumirea în latină Allium sativum, usturoiul este o plantă originară din Asia Centrală şi provine din Allium longicuspis iar în prezent se speculează că există două centre secundare de diferenţiere, China şi bazinul Mării Mediterane. Era cultivat pe suprafeţe considerabile şi utilizat în alimentaţie încă din antichitate de către popoarele dezvoltate, precum egiptenii, grecii şi romanii [1]. În imperiul roman era consumat de populaţia săracă, dar se regăsea şi în alimentaţia de bază a soldaţilor, crezându-se că usturoiul le da acestora putere şi curaj. Şi despre cei ce construiau piramidele se spunea că consumau cantităţi mari de usturoi, aliment necesar pentru a asigura puterea necesară muncii la care erau supuşi.

Usturoiul este o plantă cu mare valoare alimentară, cu aromă inconfundabilă şi gust picant. Denumirea de usturoi vine de la senzaţia de usturime ce o lasă in gură după ce este mestecat. În unele zone, bulbilii sunt numiţi “căţei”, deoarece consumarea lor dă senzaţia ca te muşcă de limbă [2].

Compoziţia chimică la 100g

Prin compuşii ce-i posedă, usturoiul are pe lângă valoarea nutritivă şi o ridicată valoare curativă. Aceasta reiese din compoziţia următoare:

- Carbohidraţi: 33,06 g

- Glucide: 1 g

- Fibre: 2,1 g

- Lipide: 0,5 g

- Protide: 6,4 g

- Vitamina A: 5 µg

- Vitamina B1: 0,2 mg

- Vitamina B2: 0,11 mg

- Vitamina B3: 0,7 mg

- Vitamina B5: 0,596 mg

- Vitamina B6: 1,235 mg

- Vitamina B9: 3 µg

- Vitamina C: 31,2 mg

- Ca: 181 mg

- Fe: 1,7 mg

- Mg: 25 mg

- P: 153 mg

- K: 401 mg

- Na: 17 mg

- Zn: 1,16 mg

- Mn: 1,672 mg

- Se: 14,2 µg

Valoarea energetică este de 149 kcal [3].

Importanţă

Usturoiul se cultivă pentru bulbi, tulpină falsă şi frunze verzi, care pot fi consumate în stare proaspătă sau pentru condimentarea unor preparate culinare, a mezelurilor, conservelor, în industria farmaceutică sau pentru realizarea unor produse din usturoi conservat, cu proprietăţi asemănătoare usturoiului proaspăt [1].

Amintind de industria farmaceutică, usturoiul este considerat un “leac băbesc” intens promovat de medicina naturistă şi studiat în toate ţările dezvoltate sub aspecul proprietăţilor benefice ce le are. Este cea mai studiată plantă medicinală din lume, în ultimii 15 ani făcându-se peste 200 de cercetări clinice si de laborator despre efectele sale terapeudice. În prezent se cunosc aprox. 60 de boli împotriva cărora usturoiul luptă cu succes, fiind demne de amintit afecţiuni precum arteroscleroza, depresia, tromboza, diferite tipuri de cancer, paraziţi intestinali, diabet şi lista poate continua.

Din păcate, aplicaţiile uluitoare în medicină sunt umbrite de virtuţile gastronomice ce le posedă. Pentru unii aceasta nu este neapărat o problemă, deoarece mulţi dintre noi ne “tratăm” cu usturoi în mod inconştient prin consumul propriu-zis [4].