Centrul de operații tactice - atribuțiile personalului TOC

INTRODUCERE

Structură de tip modern în sistemul de conducere militară, Centrul Operaţional Tactic (TOC) se defineşte ca fiind criteriul dintre actorii principali ai activităţilor/misiunilor operaţionale ale Armatei Române.

Constituit ca urmare a complexului proces desfăşurat în Armata Română de a realiza structuri operaţionale compatibile cu cele ale alianţei, pentru a acoperi întreaga plajă de misiuni pe care trebuie să le îndeplinească,. TOC constituie vârful de lance în domeniul realizării interoperabilităţii cu structurile similare NATO.

Modularitatea permite ca, la nevoie, să se poată constitui forţa cea mai adecvată misiunii, în concordanţă cu tipul şi amploarea conflictului sau a crizei, cu particularităţile teatrului de operaţie, cu natura, compunerea şi valoarea adversarului şi a părţilor implicate şi, mai ales, cu misiunea primită.

Personalul care încadrează TOC trebuie să fie dintre cei mai bine pregătiţi profesional, cu experienţă internaţională, în măsură să acţioneze, la cerere, individual sau în cadrul unor compartimente şi module de stat major, utilizând tehnica de informatică din dotare, terminologia şi procedurile standard NATO.

Transformările structurale pe care le vor suferi diferitele structuri din Armata României precum şi implementarea unor noi tipuri de structuri vor fi în concordanţă cu „Forţa obiectiv 2007 revizuită fundamental”, document care reflectă structura pe care Armata României o va avea în anul 2007. În acest sens, TOC va fi mai flexibil, capabil să organizeze şi să treacă la executarea misiunilor în timp scurt, rapid şi organizat.

CAPITOLUL I

GENERALITĂŢI PRIVIND PUNCTUL DE COMANDĂ PRINCIPAL ŞI CENTRUL DE OPERAŢII TACTICE

Centrul operaţional tactic (TOC) este celula operativă din cadrul P.C. principal. TOC serveşte drept centru de comandă şi control. Asistând comandantul în planificarea, coordonarea şi monitorizarea tuturor operaţiilor curente precum şi planificarea celor viitoare. În acest scop, centrul operaţional tactic include militarii, echipamentele şi facilităţile angajate în comanda şi controlul batalionului. TOC este compus din compartimentele S2 şi S3, elementul de sprijin cu foc, elemente din cadrul plutonului de transmisiuni şi ale detaşamentului de control aerian tactic (unde există), alte elemente de sprijin, în funcţie de gruparea operativă a unităţilor, ofiter de legatura pentru oricare alte elemente de sprijin.

Şeful de stat major poartă întreaga responsabilitate privind activitatea TOC.

Dispunerea P.C. principal (TOC)

Locul de dispunere se stabileşte de către S3 împreună cu ofiţerul cu transmisiunile şi comandantul companiei stat major. Dispunerea P.C. principal (TOC) trebuie să asigure următoarele facilităţi:

(1) Comunicaţiile. Locul de dispunere diferă în funcţie de natura operaţiei: defensivă sau ofensivă. Pe timpul operaţiilor ofensive, P.C. principal este mult mai înaintat decât pe timpul celor defensive. În orice situaţie, P.C. principal trebuie să fie în măsură să comunice cu unităţile subordonate, cele de sprijin şi cu eşalonul superior.

(2) Accesul. P.C. principal trebuie dispus central în zona unităţii. Acesta trebuie dispus cât mai aproape de comunicaţiile rutiere. Calea de acces în P.C. principal trebuie mascat şi în acelaşi timp să asigure accesul către majoritatea unităţilor sau subunităţilor subordonate. Ţinând cont de natura ofensivă sau defensivă a operaţiei, locul de dispunere a P.C. principal nu trebuie să influenţeze manevra tactică a trupelor proprii. Când este posibil, în apropiere se poate amenaja şi o zonă pentru aterizarea elicopterelor.

(3) Mascarea. Dacă dispunerea P.C. principal nu se poate face într-o zonă în care există clădiri, cel mai bun loc pentru dispunere este în contrapantă deoarece facilitează acoperirea şi mascarea. Cu toate că punctele cheie ale terenului şi intersecţiile de drumuri trebuiesc evitate, TOC trebuie să fie accesibil pentru ocupare şi dislocare şi convenabil pentru grupul de lucru.

(4) Mărimea. Zona aleasă trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura spaţiul necesar nu numai TOC şi sprijinului de comunicaţii ci şi pentru hrănire, odihnă, staţionarea autovehiculelor precum şi pentru asigurarea pazei şi siguranţei nemijlocite.

(5) Eficienţa. Pentru a fi eficient, P.C. principal trebuie să fie în staţionare indiferent de dispunerea sa. Eventualele dislocări trebuie astfel planificate încât să permită P.C. principal să rămână staţionar în timpul fazelor critice ale luptei.

(6) Adăpostirea.

(a) Dacă există clădiri la dispoziţie, comandantul trebuie să ia în considerare folosirea acestora, deoarece ele oferă spaţiul şi protecţia necesară P.C. In caz contrar, TOC poate fi organizat folosindu-se corturi.

(b) Când este necesară o dislocare rapidă, TOC poate să funcţioneze în vehiculele la dispoziţie.

(c) Indiferent de situaţie, TOC trebuie organizat pentru a-şi îndeplini principalele funcţiuni de control tactic şi planificare.

(7) Siguranţa. Comandantul companiei stat major răspunde de siguranţa nemijlocită a P.C. principal. Cea mai bună modalitate de a executa siguranţa nemijlocită se realizează printr-o bună disciplină a zgomotului, luminii şi transmisiunilor şi printr-un camuflaj adecvat împotriva observării terestre şi aeriene.