Criza irakiană

Istoria Irakului

Republica Irak este o ţară din Orientul mijlociu în Asia de Sud-Vest la confluenţa dintre raurile Tigru şi Eufrat care include de asemenea sudul Kurdistanului. Are frontiere cu Kuweitul şi Arabia Saudita la Sud, Iordania la vest, Siria la Nord-Vest, Turcia la Nord şi Iran (Persia) la Est. Irakul se află pe teritoriul vechii Mesopotamii, locul de naștere a unor culturi timpurii, precum cele ale sumerienilor, asirienilor și babilonienilor. În 331 î.Hr, Alexandru cel Mare a cucerit acest teritoriu.

În secolul al II-lea î.Hr., ținutul a făcut parte din Imperiul Persan, până la venirea arabilor musulmani (secolul al VII-lea), care, după moartea profetului Muhammad (632), au cucerit Irakul (656). Bagdadul a devenit capitală a Califatului abbasid în 762 și până în 1258, după care a fost cucerit de turcii selgiucizi. Orașul a rămas un centru al lumii arabe până în 1524 când a fost încorporat în Imperiul Otoman.

În 1915, trupele britanice au cucerit Irakul și au stabilit aici mandatul Ligii Națiunilor. Irakul devine independent în 1932. Partidul Ba'ath (care îmbină ideologia socialismului arab cu naționalismul și pan-arabismul) a preluat controlul țării în 1968, și a impus o stăpânire strictă, mai ales după ascensiunea la putere a lui Saddam Hussein (1979). În anii '80 (1980-1988), Irakul a fost implicat într-un război lung cu vecinul Iran, care a lăsat peste 1.000.000 de victime, militari și civili, de ambele părți.

Ocuparea Kuwaitului de către Irak în 1990, și atacurile repetate ale trupelor internaționale, au izolat Irakul la nivel mondial până în primăvara lui 2003, când S.U.A și Regatul Unit, împreună cu peste 50 alte state, au invadat Irakul și au îndepărtat Partidul Ba'ath de la putere, continuând să dețină și acum controlul asupra țării.

Irakul se afla în septembrie 2003 într-un proces de tranziție: După cel de-al III-lea război din golf, structurile puterii au dispărut, în special Comandamentul Revoluționar. Noile structuri organizate de S.U.A și Marea Britanie nu sunt definitivate. După primele planuri, fostul general al S.U.A, Jay Garner, trebuia să devină președintele unei guvern provizoriu. La câteva săptămâni după stabilirea în funcție a lui Garner acesta a fost înlocuit: Președintele SUA, George W. Bush, l-a numit la 6 mai 2003 pe L. Paul Bremer III în funcția de guvernator al Irakului. Garner a fost subordonat acestuia.

Fostul președinte, Saddam Hussein, a fost prins pe 13 decembrie 2003 în ascunzătoarea sa din Tikrit. În 2007 Irakul se află într-un război continuu împotriva terorismului, cu organizația Al-Qaeda în fruntea căreia se afla Osama ben Laden, cea mai periculoasă grupare teroristă, precum și cu altele ca Ansar al-Sunna. În Irak au loc zilnic atentate si răpiri, sunt confruntări între sunniți si șiiți, nu se poate pune capăt atacurilor.

Irakul este pe locul trei în lume ca rezerve de petrol și pe locul zece ca rezerve de gaz, dar are nevoie de investiții de miliarde de dolari pentru a recupera handicapul provocat de anii de sancțiuni și război. În anul 2010, economia Irakului a avut o creștere de 7,9%.

Criza irakiană între 2003-2005

Invazia Irakului din 2003 (denumită și Războiul din Irak, Al Doilea Război din Golf și Al Treilea Război din Golf) a fost un război între Irak și o coaliție de țări condusă de Statele Unite, care a rezultat în detronarea lui Sadam Husein.

Antecedente

În 1993, prin războiul din Golf, Irakului i s-au impus o serie de sancțiuni din partea Națiunilor Unite care stabileau, printre altele, un embargou și obligația ca toate armele de distrugere în masă să fie distruse. Regimul președintelui irakian de la acea vreme, Sadam Husein, s-a opus colaborării cu inspectorii ONU, în ciuda consecințelor embargoului asupra populației, și a tuturor atacurilor la care era supusă țara de către forțele britanice și americane.

Prin invazia Irakului din 2003, președintele american George W. Bush a situat Irakul pe o așa-numită axă a răului, acuzând regimul lui Sadam Husein de a deține cantități mari de arme de distrugere în masă, de a avea legături cu Al-Qaida, și de a fi un pericol iminent pentru Umanitate, bazându-se pe presupuse informații secrete.

În întreg procesul de inspecție al ONU, un grup de inspectori condus de Hans Blix, nu s-au găsit arme de distrugere în masă. Inspectorii au acuzat cu diverse ocazii Irakul, pentru că nu colaborau cu aceștia, deși nu considerau că există motive să se gândească la existența unor arme interzise. Acest argument a fost folosit de Bush, care a afirmat că irakienii îi mințeau pe inspectori. Surse din Consiliul de Securitate al ONU au afirmat mai târziu că dacă Statele Unite nu ar fi atacat, în scurt timp s-ar fi demonstrat că Irakul nu avea nici o armă de distrugere în masă.