Depozitarea, tratarea și reciclarea deșeurilor și materialelor

Să se proiecteze o instalaţie complexă de valorificare / neutralizare ( cu operaţiuni de reciclare a diferitelor componente, incinerare, compostare şi depozitare ecologică) a deşeurilor solide urbane produse de populaţia unei localităţi, cunoscând compoziţia medie în greutate a acestora dată de curba refuzurilor cumulate, prezentată în anexă.

Indicii medii de producere a deşeurilor menajere şi stradale se vor alege în funcţie de nr. de locuitori deserviţi. (Ip = 0,5 – 1,5)=1,02.

Se cunosc:

- N = 10000*n locuitori , (n = numărul de ordine din grupă)= 460.000;

- Aria de acoperire cu servicii de salubritate: AC = 60 – 80%; şi creşte cu cca 3% anual= 70%;

- Deşeuri comerciale: Qc = (20 – 40%) Qm= 30%

Qm=N*Ip*0,001 t/zi =>Qm=469,2 t/zi=>171 258 t/an

Qc=30% din Qm =51 377 t/an

Introducere

Sesizarea pericolului pe care îl reprezintă acumularea deşeurilor, a declanşat în România acţiunea de cunoaştere, urmărire şi dorinţa de îmbunătăţire treptată a circuitului deşeurilor, de la apariţia lor, la sursa, şipână la eliminarea lor finală.

În prezent, în practica eliminării deşeurilor se parcurge însa o perioadă dificilă prin creşterea continuă a cantităţii de deşeuri şi lipsa mijloacelor tehnice (instalaţii, utilaje adecvate) pentru colectare, prelucrare, reciclare şi valorificare. Conştientizarea acestei situaţii obligă la eforturi pentru unirea posibilităţilor interne cu sprijinul extern – material sau financiar – în scopul creării bazelor unui sistem de gestiune care, în timp, sa conducă la „ecologizarea”, din punct de vedere al deşeurilor, a tuturor activităţilor.

O strategie coerentă privind gestiunea deşeurilor necesita atingerea mai multor obiective, printre care se numără:

• cunoaşterea cantităţii şi calităţii deşeurilor produse în România, a producătorilor şi a proceselor din care acestea rezultă, a traseului şi a destinaţiei finale a acestora;

• reducerea cantităţii de deşeuri la producător, prin intervenţii în tehnologie sau prin valorificarea acestora printr-o veriga intermediară inclusă între producătorul şi gospodarul de deşeuri;

• stabilirea, pentru deşeurile a căror apariţie nu se poate evita sau care nu se pot recicla, a unor modalităţi de eliminare sau reintegrare în mediu, cât mai puţin dăunătoare acestuia.

Pentru punerea în practică a strategiei, este necesară specializarea în domeniul prelucrării deşeurilor a unor colective de cercetare, proiectare, execuţie, în vederea adaptării pentru România a unor soluţii moderne, necunoscute pe plan mondial.

Concomitent, trebuie asigurat suportul financiar care să susţină managementul deşeurilor, precum şi cadrul organizatoric. Se propune cointeresarea în activităţile de reciclare a deşeurilor, atât a agenţilor economici, cât şi a cetăţeanului, prin instituirea unui sistem de plăţi şi reducere de taxe în raport cu acţiunile ce conduc la reducerea cantităţii de deşeuri.

O grijă deosebită trebuie acordată educaţiei civile şi ecologice a cetăţenilor. În acest scop, dar şi în unele acţiuni practice, se poate folosi sprijinul organizaţiilor neguvernamentale cu profil ecologic.

Producerea de deşeuri este rezultatul activităţilor economice şi gospodăreşti. Cantitatea şi calitatea deşeurilor urbane depinde de standardul de viaţă şi de modul de consum al populaţiei, iar deşeurile industriale – atâtn cele periculoase, cât şi cele nepericuloase – depind de tehnologiile folosite pentru prelucrarea materiilor prime în cadrul proceselor de fabricaţie.

Organizarea gestiunii deşeurilor este responsabilitatea celor care le-au generat. Producătorii de deşeuri industriale îşi folosesc facilităţile proprii de colectare/transport, eliminare sau contractează serviciile respective cu firme specializate şi autorizate conform legii. În prezent, numărul firmelor specializate în oferirea de servicii de gestiune a deşeurilor industriale este mic, iar activitatea acestora este limitată, atât ca domeniu, cât şi ca cifră de afaceri. De aceea, producătorii de deşeuri industriale contractează gestionarea acestora mai ales cu firmele de salubrizare urbana.

Majoritatea deşeurilor de producţie se elimină fie pe depozitele industriale ale producătorilor, fie pe depozitele reintroduse în circuitul economic în cadrul aceluiaşi proces tehnologic (reciclarea industrială) ori utilizate ca materii prime secundare sau combustibile în alte procese tehnologice ale aceleiaşi întreprinderi (acţiuni de minimizare). Anumitem tipuri de deşeuri sunt vândute ca materii prime secundare altor întreprinderi, care fie le reciclează direct, fie le pregătesc în vederea reciclării (agenţi economici tip REMAT).

Dezvoltarea urbanistică şi industrială a localităţilor precum şi creşterea generală a nivelului de trai al populaţiei antrenează producerea unor cantităţi din ce în ce mai mari de deşeuri menajere, stradale şi industriale care, prin varietatea substanţelor organice şi anorganice conţinute de deşeurile solide, face ca progresul degradării aerobe şi anaerobe de către microorganisme să fie dificil de condus, provocând – în cazul evacuării şi depozitării controlate – poluarea aerului şi apei, şi creând totodată probleme legate de apariţia microorganismelor patogene, rozătoarelor şi altele, cu efecte dăunătoare asupra igienei publice.

Deci, se impune cu acuitate , o gestionare adecvată a deşeurilor: sunt generate volume din ce în ce mai mari, iar utilizarea practicilor tradiţionale este mult limitată. Cu toate că deşeurile menajere constituie doar o parte a deşeurilor totale, viteza cu care acestea sunt generate este în permanentă creştere.

Sistemele de gospodărire a deşeurilor sunt supuse, în prezent, unor schimbări rapide atât în ceea ce priveşte modul de percepţie al populaţiei cât şi în privinţa aspectelor tehnologice şi de reglementare.

Pentru a putea neutraliza efectele deşeurilor asupra mediului, a recuperării de materiale şi energie, este necesară cunoaşterea caracteristicilor acestora, ceea ce se realizează prin determinări specifice deşeurilor