1. Definitia si istoria discriminarii 2.Tipologii/clasificarea discriminarii 3. Situatiile in care beneficiarii cu care lucreaza asistentul social se confrunta cu discriminarea si cum se poate interveni. 4. Comparatii intre codurile deontologice, cum se regaseste abordata nediscrimnare. 5.Importanta si aplicabiliatea termenului nediscriminarii in asistenta sociala 6.Institutii in domeniul nediscriminarii/egalitatti de sanse 7.Legislattie 8.Date statistice 9. Personalitati care au luptat cu discriminarea 10.Bibliografie
Definitia discriminarii Ce este discriminarea? Discriminarea este o actiune care presupune un tratament diferit, nedrept fata de persoane din cauza apartenentei lor la un anumit grup social. Exista mai multe forme de comportamente discriminatorii, dar toate au comun faptul ca implica o anumita forma de excludere sau de respingere. Criteriile de discriminare sunt acele caracteristici pe baza carora se realizeaza actul discriminarii. Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se afla: discriminarea pe criterii de varsta, de avere, de convingeri politice, de nationalitate, de rasa, de sex, de religie, de orientare sexuala etc. Criteriile de discriminare sunt acele caracteristici pe baza carora se realizeaza actul discriminarii. Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se afla: discriminarea pe criterii de varsta, de avere, de convingeri politice, de nationalitate, de rasa, de sex, de religie, de orientare sexuala etc. Prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta pe baza criteriilor prevazute de legislatia in vigoare. Criteriile stabilite de legislatia romaneasca sunt: - rasa - nationalitate - etnie - limba - religie - categorie sociala - convingeri - sex - orientare sexuala - varsta - handicap - boala cronica necontagioasa - infectare HIV - apartenenta la o categorie defavorizata - precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice. (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Istoria discriminarii Inca din Antichitate, oamenii au fost supusi discriminarii, desi Declaratia Universala a Drepturilor Omului din anul 1948 proclama in primul articol faptul ca "Toate fiintele se nasc libere si egale in demnitate si drepturi." De-a lungul timpului, discriminarea s-a bazat pe diverse lucruri si s-a manifestat in diferite forme. In Evul Mediu, de exemplu, cand societatea era organizata piramidal, ideea de egalitate era doar o utopie. Din aceeasi perioada au existat preocupari pentru ocrotirea drepturilor omului. In aceasta epoca au aparut primele idei filozofe asupra drepturilor omului, precum si anumite reprezentari despre echitate si justitie. Platon spunea ca ideea de justitie se regaseste in fiecare individ, cat si in organizarea cetatii, el sustinand ca omul nu trebuie sa raspunda ,,la o nedreptate cu o alta, nici la rau cu rau", orice i-ar face alt om. Ideea egalitatii naturale a oamenilor a fost exprimata si de Aristotel care arata ca: ,,Numai prin lege devine cineva sclav ori este liber, dar prin natura oamenii nu se deosebesc cu nimic". Si doctrina crestina a propagat ideea egalitatii oamenilor in fata lui Dumnezeu si a unor drepturi naturale. Odata cu epoca Renasterii a inceput si preocuparea de a-l privi pe om ca fiinta autonoma cu personalitate proprie, tinand de fiinta sa individuala, si nu ca o parte distincta a societatii. Voltaire a fost primul filozof care in opera sa a folosit notiunea de drepturile omului. Potrivit scriitorului francez, acestea sunt: ,,libertatea deplina a persoanei si a bunurilor sale; libertatea de a se exprima prin pana sa; aceea de a nu fi judecat in materie penala decat de un juriu format din oameni independenti; libertatea de a nu fi judecat decat in conformitate cu dispozitiile precise ale legii si aceea de a practica in pace religia pe care o adopta fiecare". Printre primele acte care consacra juridic unele drepturi si libertati individuale se numara ,,Magna Carta" (1215), ,,Petition of Rights" (1628), ,,Habeas Corpus Act" (1679) si ,,Bill of Rights" (1689). La 10 decembrie 1948, a fost adoptata Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ca document international fundamental al drepturilor inalienabile si inviolabile ale tuturor membrilor familiei umane, insa nu a fost conceputa ca un document juridic obligatoriu pentru toate statele, in sensul unui tratat international din care sa rezulte indatoririale statelor cu referire la indeplinirea anumitor angajamente in materie, drept urmare la 16 decembrie 1966 au fost adoptate doua pacte internationale privitoare la drepturile omului: - Pactul international cu privire la drepturile civile si politice (1976); - Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale (1976).
https://main.components.ro/uploads/1d3a0bf8b95391b825aa56853282d5da/2016/10/2003_Analiza_petitii.pdf adev.ro/pbd9ed : http://fabulousmuses.net/2017/03/10-femei-care-au-luptat-pentru-egalitate.html https://www.raftulcuidei.ro/discriminarea-definitii-si-tipologii/ https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Discriminare Codul deontologic al profesiei de asistent social-Colegiul National al Asistentilor Sociali din Romania Global social work statement of ethical principles - International Federation of Social Workers Code of Ethics - National Association of Social Workers Code of Ethics- British Association of Social Workers
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.