Prima impresie contează

Salutul este gestul sau formula uzuală de politeţe, de respect, de simpatie etc. rostită la întâlnirea sau la despărţirea de cineva. (DEX)

Acest gest este folosit încă din vremea triburilor. Atunci oamenii se strigau sau îşi făceau semne pentru a se feri unii pe alţii de un pericol sau pentru a-şi anunţa semenii că au găsit hrană. Anumite comunităţi africane se salutau scuipându-se, altele practicau salutul prin atingerea cu mâna pe umărul celuilalt.

Salutul roman era reprezentat prin mișcarea mâinii puțin deasupra capului, cu palma întinsă către cel salutat. Este o formă de respect pentru colegul, respectiv cetățeanul, de aceeași "origine". Era folosit în perioada Imperiului roman, exact cu același scop. De aici a fost preluat de către fasciști, care îl foloseau ca salut în cadrul armatei.

Astăzi se impune un anume ceremonial care ridică multe probleme. Să ştii să saluţi este , într-adevăr , dovada că ştii să respecţi uzanţele. Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care întâmpini pe cineva. Deşi formulele de salut sunt vechi, salutul în sine are mimica , poziţia corpului , ţinuta , o infinitate de nuanţe care-i modifică sau îi completează sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva, de pilda, în ce masură îl stimezi, cu condiţia să mai adaugi încă un mic gest. Orice salut este o formă de politeţe, dar nu implică acelaşi grad de cordialitate.

Niciun om nu este atât de neînsemnat încât să nu merite un salut din partea noastră. Cei care asteaptă cu privirea fixă, cu buzele strânse şi cu o grimaşă pe faţă să fie salutaţi ca eventual să răspundă sunt şi prost-crescuţi şi de rea credinţă. Ludovic al XIV-lea o saluta şi pe ultima bucătăreasă cu aceeaşi curtoazie pe care o manifesta şi faţă de strălucitoarea domnişoară Devaliere. Numai snobii pot crede că demnitatea lor e micşorată de un salut politicos.

Salutul este esenţial în stabilirea unor relaţii cu cei din jur. Oamenii nu trebuie priviţi în funcţie de clasa socială căreia îi aparţin sau în funcţie de nivelul profesional.

O regulă esenţială este : bărbatul salută primul femeia, chiar dacă aceasta este mai tânără decât acesta. Cei mult mai în vârstă trebuie să fie salutaţi de către cei mai tineri, în semn de respect. Cel inferior, din punct de vedere profesional, îl salută pe cel superior, iar în cazul în care femeia deţine rolul celui inferior, bărbatul este cel care salută mai întâi. La intrarea într-o încăpere, noul venit va saluta mulţimea. Este politicos să răspunzi oricărui salut, altfel îl jigneşti pe cel care ţi s-a adresat. 

Politicos este ca salutul să fie precedat de scoaterea pălăriei, dacă este cazul la domni, cu aproximativ doi metri înaintea întâlnirii, după care să fie aşezată la loc. În cazul în care nu poartă pălărie, îşi va apleca puţin capul. Este contraindicat să fumezi sau să îţi ţii mâinile în buzunare în timp ce saluţi.

În cazul doamnelor, salutul este însoţit de un uşor surâs şi de o scurtă înclinare din cap.

Dacă se întâlnesc două persoane de acelaşi sex, cea tânără o salută pe cea mai în vârstă, iar dacă au aceeaşi vârstă se salută simultan.