Proiect la ergonomie - ergonomia unei grădini

Cap. 1 Introducere în ergonomie

Denumirea de ergonomie derivă din cuvintele grecești ergon (=munca) şi nomos (=reguli) pentru a exprima ştiinţa muncii, dar se aplică tuturor domeniilor de activitate [1].

Ergonomia este disciplina stiintifică care studiază interacţiunea dintre oameni şi alte elemente ale unui sistem, precum şi profesia care aplica teorii, principii, informaţii şi metode de design pentru optimizarea activităţii omului şi performanţele sistemului din care acesta face parte [2].

Ergonomia activităţilor studiază munca din punct de vedere psihologic, antropologic şi al igienei [2].

Topoergonomia studiază componentele locului de muncă: dimensionarea maşinilor, organele de comandă (antropometrie) şi a locului de muncă propriu-zis, precum şi factorii de ambianţă fizică [2].

Ergonomia informaţională se ocupă de amenajarea dispozitivelor de comandă, aşezarea indicatoarelor şi organelor de control [2].

Bioergonomia studiază comportamentul de la locul de muncă, studiind oboseala în raport cu durata zilei de muncă, repausul, orarul, munca în schimburi [2].

Ergonomia studiază (din punct de vedere al tehnicilor de producţie) [2]:

-ergonomia lucrărilor manuale sau lucrărilor uşor mecanizate;

-ergonomia muncii mecanizate;

-ergonomia muncii automatizate şi chiar robotizate.

Cap. 2 Scurt istoric despre arhitectura grădinilor

Din punct de vedere arhitectural, o grădină reprezintă unitatea verde având o suprafaţă cuprinsă între 3 şi 20 hectare. Funcţia principală a grădinilor este asigurarea recreării locuitorilor din raza de deservire [3].

Grădini Persane – Xenofol în scrierile sale descrie grădinile lui Cyrus ca fiind un adevărat Paradis [3].

Grădinile împărţite în patru părţi, erau rezultate din încrucişarea a două axe perpendiculare, formate din două canale. La intersecţia lor era o construcţie (palatul, pavilionul sau uneori chiar o fântână). Cele patru braţe ale canalului erau orientate spre cele 4 puncte cardinale [3].

Canalele de irigaţie erau la un nivel mai ridicat decât plantaţiile şi parterele de flori. Vegetaţia era repartizată astfel: plantaţiile de arbori mari pentru umbră şi loc de vânătoare; arbuşti decorativi şi speciile fructifere [3].

Apa prin murmurul stropilor şi jeturilor filiforme ce antrenau gândurile până la visare era considerată elementul care dădea viaţa şi mare plăcere a decorului [3].

Grădini din Asiria şi Mesopotamia – în vechime aceste grădini erau numite „ Eden” [3].

Grădinile din Babilon (Fig. Nr. 1) erau construite din mai multe etaje aveau circa 22 m înălţime (prima terasă avea 8 m şi cea de-a doua terasă 13 m). Prima terasă era sprijinită pe 14 săli boltite şi avea un culoar central [3].

Pentru udarea plantelor se foloseau trei fântâni şi se aducea apă printr-un canal din râul Eufrat. Vegetaţia ornamentală era compusă din palmieri, curmali, duzi, smochini, trandafiri. Palmierul-curmal dădea umbra binefăcătoare sub care creesteau celelalte plante, parterele cu ficus şi bazinele cu lotus [3].

Fig. nr. 1 Gradinile suspendate din Babilon [4]

Grădini Egiptene - la început, grădinile erau construite în scop utilitar devin apoi locuri pentru agrement. Tema principală a grădinilor o constituiau apa, lacul sau bazinul cu lotus iar ca elemente decorative pavilioanele sau chioşcurile cu coloane elegante [3].