Extras din proiect
INDIVIDUALIZAREA ANIMALELOR
Semnalmentele animalelor la porc:
-purcel,purcica(purcea)tineret porcin
-vier
-scroafa
La stabilirea rasei se va nota daca este rasa pura sau metis si gradul de metisare(generatia).
Sisteme de marcare.Particularitati pe specii
In scopul aplicarii lucrarilor de ameliorare si selectie sau pentru diferite investigatii si manopere zootehnice sau sanitar-veterinare ,se impune cunoasterea performantelor individuale ale animalelor.Pe langa semnele particulare proprii,este necesara insemnarea lor artificiala ,manopera cunoscuta sub denumirea de “MARCARE”.Aceasta consta in aplicarea unuia sau ma multor semne conventionale in anumite zone corpului in functie de rasa,linie si familia animalului.
Metodele de marcare sunt numeroase si diferite ,insa indiferent de procedeul folosit ,ele trebuie sa ineplineasca urmatoarele conditii:
-sa se execute usor
-sa fie aplicate de la o varsta cat mai tanara
-sa nu fie foarte dureroasa
-sa nu deprecieze exteriorul(sanatatea si valoarea animalului)
-sa se poata citi cu usurinta
-sa fie durabila
-sa nu se preteze falsificatori.
Marca animalului este formata din numar matricol,care corespunde cu numarul de ordine si evidentele zootehnice ,la care dupa situatie se mai pot adauga alte semne conventionale(mai ales litere).
Ca o marca sa fie corespunzatoare se impun urmatoarele conditii:
-numarul matricol nu se schimba pe toata durata vietii animalului dupa cum,cel al animalelor scoase din efectiv(vanzari,mortalitati)nu se acorda altui animal
-daca animalul pierde marca si nu i se poate stabili numarul matricol ,va primi unul nou ,care urmeaza ultimului numar acordat in unitate
-la animalele de achizitie ,pe langa marca din unitate furnizoare li se mai aauga si o marca noua ,numarul matricol acordat in acet caz fiind primul “numar liber” din registrul de evidenta zootehnica al unittaii respective.
-in carul animalelor din Statiunile de selectie ,marcarea se executa e doua ori:la parturitie cu “numar de tineret”,iar in momentul trecerii in lotul de prasila su un “numar de adult”.
Procedeele de marcare in functie de persistenar lor ,pot fi incadrate in doua categorii:
1.procedee de marcare provizorii(de curat durata)
2.procedee de marcare permanente.
Marcarea provizorie sau de scurta durata
Aceste procedee se practica pentru stabilirea apartenentei de proprietate sau a clasei animalelor ,cu ocazia executarii unor manopere zootehnice,sanitar veterinare ,targuri,expozitii.Din acestea cele mai frecvente metode sunt:
• Tunderea parului sub forma de cifre sau litere in diverse regiuni corporale(laturile gatului,crupa,coapsa)procedeu folosit mai mult la taurine si mai rar la suine.
• Colorarea parului cu coloranti,imprimand litere,cifre,pete(colorantul trebuie sa fie lavabil)
• Legarea unor tablite cu numar matricol .
Marcarea de lunga durata sau permanenta
Aceste procedee constau in crotalierea,marcarea cu ajutorul butonilor metlici ,marcarea cu ajutorul medalioanelor ,epoletilor sau marcile de aripa ,marcarea cu ajurotul inelelor,tauajul preducirea ,dangalizarea ,marcarea prin amprenta nazala,marcarea informationata ,marcarea grafica.Se recurge la aplicarea acestor procedee diferentiat pe specii ,dezvoltare corporala ,pigmentatia pielii ,rasei.
Marcarea cu marci metalice au din material plastic
Marcile de tip crotalia care pot fi metalice sau din material plastic.Indiferent de structura lor chimica ,trebuie sa fie rezistente si usoare .Forma acestora este de banda indoita ,cu profil dreptunghiular ,prezentand la capete un orificu,respectiv un nit.Aceste marci se aplica in ureche ,folosind un cleste de crotalii confectionat din aluminiu sau fonta nichelata.
Exista cleste de crotalii prevazut atat cu un dispozitiv de perforat (cutit eliptic) cat si piesa de nituit –plata pentru marci cu nit plin si conica pentru marci cu nit gol.CU acesta se perforeaza urechea ,apoi se introduce marca si tot cu acelasi cleste se face nituirea.Mai comod de utilizat este clestele de tip “autocrotalia” care fixeaza automat marca ,fiind astfel confectionat incat nu este necesara perforarea prealabila a urechii.
Butonii metalici se folosesc la suine,bovine ,ovine si iepuri.Sunt alcatuiti din aceleasi materiale metalice ca si crotalia ,fiind formati din doua discuri cu prelungiri centrale ce se intrepatrund.Locul de fixare este median si spre baza pavilionului auricular,unde rezistenta este mai mare.
Marcarea prin tatuare
Se realizeaza cu ajutorul unei truse de tatuaj prevazuta cu un set de ace subtiri din care se aranjeaza pe placa clestelui,de la dreapta la stanga,cifrele,literele sau alte semne.Este un procedeu de individualizare practic si sigur .Exista tuse speciale de tatuaj pentru suine .Tatuarea se poate efectua numai pe pielea nepigmentata de pe fata interna sau externa a pavilionului urechii.La efecturea tatuajului ,se evita locurile vascularizate pentru a nu produce hemoragii ,care ar “spala” colorantul.Dupa perforarea stratului superficial al pielii se aplica prin tamponare un colorant special pentru tesuturi.Dupa circa 5 minute se sterge colorantul de pe piele.Pentru colorare se foloseste tusul de China sau alte amestecuri ce se pot prepara extemporaneu ,cum ari fi : pasta semifluida din negru e fum 10 parti glicerina anhidra 4 guma arabicasau dextrina4..La tineret se examineaza tatuajul periodic si in caz de deformare prin crestere se repeta.
Marcarea prin preducire
Individualizarea prin crestari sau perforari ale urechilor se face cu un cleste special numit preducea.Se practica la suline ,dar se poate folosi si la alte specii.Metoda consta in perforarea urechii sub forma de cruce ,patrat ,triunghi ,cerc etc,sau cresterea marginilor pavilionului auricular.Prin exprimarea numarului matricol al animalului se foloseste o “cheie de preducit” care cuprinde semne conventionale ce exprima diverse cifre,citirea facandu-se intr-o ordine bine precizata.Preducirea se executa usor,este ieftina si se poate practica atat la animalele adulte cat si la tineret.Este in schimb,un procedeu rudimentar dureros si mai greu de descifrat.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Proiectarea unui Abator de Porcine.doc