Strategia de motivare și creștere a satisfacției în muncă a angajaților

Extras din proiect Cum descarc?

Investigate de numeroase discipline precum economia, psihologia sau sociologia, motivarea si satisfactia in munca reprezinta subiectul a numeroase studii realizate in literatura din domeniul resurselor umane. Aceasta se datoreaza faptului ca foarte multi experti in domeniu considera ca motivatia si satisfactia pot afecta comportamentul pietei muncii si pot influenta productivitatea muncii, efortul depus de resursa umana, fluctuatia fortei de munca sau absenteismul. 
Mai mult, satisfactia in munca este considerata un indicator puternic al ,,starii de bine" a angajatilor (Diaz-Serrano si Cabral Vieira, 2005) si in acelasi timp un predictor al intentiilor sau deciziilor angajatilor de a ramane sau de a parasi un loc de munca. Asa cum arata studiile realizate in domeniu, angajatorii beneficiaza de pe urma angajatilor motivati si satisfacuti de munca depusa, obtinand profit in urma unei fluctuatii reduse a fortei de munca si a unei productivitati mai ridicate a muncii. 
Rolul de partener strategic al specialistilor de resurse umane in motivarea si cresterea satisfactiei in munca a angajatilor unei organizatii. 
,,Diferenta dintre un desert si o gradina nu este apa, ci omul"
Jean-Marie Peretti
Schimbarile economice aparute de cativa ani pe plan mondial au determinat si o redefinire a managementului resurselor umane si a rolului strategic pe care functiunea de resurse umane il are in cadrul organizatiilor. Criza financiara care are loc in acest moment si care se manifesta evident si in tara noastra face ca prezentul sa fie un moment propice ca functiunea de resurse umane sa devina un partener strategic in rezolvarea problemelor economice si planificarea obiectivelor la nivel organizational. 
In asemenea conditii economice nefavorabile, unele dintre cele mai mari provocari la care este supus managementul organizatiei si in special specialistii de resurse umane sunt motivarea angajatilor si cresterea gradului de satisfactie in munca. 
Ne-am putea pune intrebarile: Dar de ce sa se implice specialistul de resurse umane in motivarea angajatilor? Nu este rolul managementului, la modul general, sa-si motiveze subordonatii? Nimic mai adevarat. Insa, teoria si practica organizationala din ultimii ani demonstreaza faptul ca, prin rolul sau de partener strategic, specialistul de resurse umane are menirea de a identifica la nivelul departamentelor organizatiei factorii care induc insatisfactia in munca, de a evalua nivelul satisfactiei angajatilor si de a propune solutii strategice integrate, la nivel de departamente si organizatie, prin implicare directa. Aceasta pentru ca specialistul de resurse umane are o viziune de ansamblu asupra problemelor de resurse umane cu care se confrunta organizatia. 
Mai mult, specialistul francez Jean-Marie Peretti, aduce in prim plan motivarea ca rol al specialistilor de resurse umane. Acesta precizeaza ca, in ultimi ani, la nivelul organizatiilor are loc o schimbare de perspectiva care face ca rolul specialistului in resurse umane sa fie definit in urmatorii termeni: 
-  partener strategic;
-  expert administrativ;
-  pilot al motivarii;
-  actor principal al schimbarii.
Astfel, specialistul precizeaza ca asistam in prezent la o redefinire a rolurilor intre echipele manageriale de top si activitatile specifice de resurse umane, de multe ori managerii de top fiind nevoiti sa isi asume si activitati de resurse umane, in toate dimensiunile lor, iar specialistii de resurse umane activitati de management general precum: atingerea obiectivelor strategice ale companiei, cresterea eficacitatii operationale, adaptarea la schimbare, motivarea angajatilor etc.

Fisiere în arhivă (1):

 Strategia de motivare si crestere a satisfactiei in munca a angajatilor.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Bibliografie

1. Adair, J. (2006). Leadership and motivation. The fifty-fifty rule and the eight key principles of motivating others, Kogan Page, London and Philadelphia. 
2. Balzer, W.K., Smith, P.C., Kravitz, D.A., Lovell, S.E., Paul, K.B., Reilly, B.A. & Reilly, C.E., (1990). Users' Manual for the Job Descriptive Index (JDI) and the Job in General (JIG) Scales, Bowling Green State University, Bowling Green. 
3. Diaz-Serrano, L. & Cabral Vieira, J.A. (2005) Low pay, higher pay and job satisfaction within the European Union: Empirical evidence from fourteen countries, IZA Discussion Paper, no. 1558, Institute for the Study of Labour (IZA), material vizualizat in data de 21 ianuarie 2010, http://ideas.repec.org/p/iza/izadps/dp1558.html
4. Gellerman, S.W., (1971). Les motivations, clef d'une gestion efficace, Dunod, Paris, in Zlate, M., (2007). Tratat de psihologie organizational -  manageriala, Vol. II, Editura Polirom, Bucuresti.
5. Hersey, P., Blanchard, K.H. & Johnson, D.E. (2001). Management of Organizational Behavior -  Leading Human Resources, Prentice Hall, Englewood Cliffs.
6. Iaffaldano, M.T. & Muchinsky, P.M. (1985) Job satisfaction and job performance: A meta analysis, Psychological Bulletin, 97, 251 -  273.
7. Le Saget, M., (1999). Managerul intuitiv, Editura Economica, Bucuresti
8. Levy Leboyer, C. (2001). La motivation dans l'entreprise, Editions d'Organization, Paris, p. 15, apud. Zlate, M., (2007). Tratat de psihologie organizational -  manageriala, Vol. II, Editura Polirom, Bucuresti, p. 385.
9. Locke, E.A., (1970). Job satisfaction and job performance: A theoretical analysis, Organizational Behaviour and Human Performance, 5, pp. 484 -  500.
10. Manolescu, A., Lefter, V. & Deaconu, A., (2007). Managementul resurselor umane, Editura Economica, Bucuresti. 
11. McClelland, D.C. (1980). That urge to achieve, in Ritchie, J.B., Thompson, P., Organization and People: Readings, Cases.
12. Nicolescu, O., Verboncu I., (2008). Fundamentele managementului organizatiei, Editura Universitara, Bucuresti
13. Organ D. W. & Bateman, T., (1986). Organizational Behaviour: An Applied Psychological Approach, ed. A III-a, BPI Irwin, Homewood, apud. Zlate, M., (2007). Tratat de psihologie organizational -  manageriala, Vol. II, Editura Polirom, Bucuresti. 
14. Pinder, C.C. (1998), Work motivation in Organizational Behaviour, Prentice Hall, Upper Saddle River, NJ. 
15. Sachau, D. A. (2007). Resurrecting the Motivation-Hygiene Theory: Herzberg and the Positive Psychology Movement, Human Resource Development Review, 6, 4, 377-393.
16. Zlate, M., (2007). Tratat de psihologie organizational -  manageriala, Vol. II, Editura Polirom, Bucuresti.