Uscătorul cu cilindri

1.Aspecte generale

Materialele textile în stare udă necesită ca etapă finală sau intermediară între diferitele faze de finisare, una sau mai multe operaţii de uscare. Uscarea este operaţia din domeniul finisării textile care necesită cea mai mare cantitate de energie, fiind astfel deosebit de scumpă comparativ cu alte operaţii tehnologice. Pe de altă parte, conducerea defectuoasă a procesului determină suprauscări, care înseamnă afectarea integrităţii materialului textil, vizibile prin îngălbeniri ale suprafeţelor, mai ales, ale celor deschise la culoare, prin diminuarea rezistenţei mecanice şi înăsprirea tuşeului final al ţesăturii.

Materialul textil este antrenat în stare întinsă în lungime având o conducere liberă în lăţime. Ultimul aspect menţionat reprezintă una din deficienţele semnalate la acest tip de uscător comparativ cu ramele de uscare - termofixare. Deficienţa face ca o parte din articolele textile care au sensibilitate la deformare să nu poată fi uscate cu uscătorul cu cilindri, ca în cazul tricoturilor. Un alt inconvenient de aceeaşi natură, este semnalat la articolele care prezintă contracţie mare, cum sunt cele de lână sau tip lână. În general, uscătorul este folosit pentru articolele din bumbac, tip bumbac, sintetice tip mătase, articole de in şi tip in, la care controlul dimensional al lăţimii nu este o condiţie decisivă în fazele următoare de fabricaţie.

Premergătoare operaţiei de uscare sunt etapele de spălare şi stoarcere. Spălarea finală implică faptul că materialul textil nu este impurificat cu agenţi de finisare. Totuşi, în cazul conducerii incorecte a procesului, acest detaliu poate fi un aspect important ca intervenţie în utilizarea utilajului în procesul de finisare. Astfel, oricare dintre substanţele utilizate în finisare de tip micro sau macromolecular prezente pe materialul textil sau în interstiţiile acestuia în stare nefixată, determină depunerea lor pe suprafaţa cilindrilor uscătorului. Aceasta cauzează la final formarea unui strat gros (de impurităţi care împietează considerabil asupra aspectului final al articolului), urmare a difuziei, pe suprafaţa cilindrilor de uscare - cu afectarea majoră a transferului de cădură de la suprafaţa încălzită la materialul textil.

După spălare, urmează operaţia de stoarcere care are ca scop optimizarea uscării. Aceasta pentru faptul că este mai avantajoasă îndepărtarea apei pe cale mecanică decât îndepărtarea ei pe cale termică. Echipamentele de eliminare pe cale mecanică a umidităţii, premergătoare uscării folosesc, fie cilindrii de stoarcere de tip uzual, fie cilindrii calandrului de apă, sau maşini de stors prin aspiraţie. Deosebit de rare sunt cazurile când un material textil stors prin centrifugare se pretează ulterior la o uscare pe uscătorul cu cilindri.

2.Aspecte specifice

Din punct de vedere termic, uscătoarele se bazează pe transferul prin conductivitate a cădurii de la suprafaţa încălzită a unui cilindru de uscare la materialul textil, care înveleşte suprafaţa cilindrului. Astfel, se realizează un contact nemijlocit între materialul textil şi suprafaţa metalică. Materialul textil este antrenat prin tracţiune pe suprafaţa cilindrilor încălziţi după cum este prezentat în figura 1. Productivitatea, considerată ca viteză de înaintare a materialului textil, este direct proporţională cu umiditatea iniţială a ţesăturii. Acest conţinut de umiditate depinde de: natura fibrei textile, precum şi de grosimea ţesăturii, gradul de stoarcere realizat înainte de uscare, etc.

Referitor la natura fibrelor textile, acestea se clasifică în: 1.hidrofile, adică care au afinitate faţă de apă; 2.hidrofobe, care resping umiditatea. Materialele textile în contextura cărora intră fibrele naturale sau regenerate sunt hidrofile pentru că acestea prezintă o bună capacitate de sorbţie a apei urmare a aptitudinii lor de a stabili legături fizice cu apa, precum şi din cauza unei porozităţi avansate. De exemplu: bumbac, lână, respectiv: viscoză, celofibră. Acestea din urmă nu prezintă porozitate. Materialele textile din fibre sintetice cum ar fi: poliester, poliamidă, triacetat, poliacrilonitril sunt hidrobe precum şi cele împregnate cu agenţi de hidrofobizare sau neşifonabilizare.

Randamentul acestor utilaje este mai mare decât al uscătoarelor prin convecţie. Aspectul este datorat pierderilor mici de cădură, de la suprafeţele cilindrilor neacoperite cu ţesătură. Viteza de operare specifică acestor utilaje este relativ ridicată deşi controlul conţinutului de umiditate final al ţesăturii după uscare este deficitar. Aceasta necesită o corelare perfectă funcţie de contextura şi natura ţesăturii a vitezei de operare funcţie de conţinutul de umiditate final al ţesăturii.