Îngrijirea bolnavilor cu rahitism

CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS

I.A Forma oaselor

Oasele corpului omenesc au forme diferite, caracteristice. Luând în considerare raporturile care există între cele trei dimensiuni ale lor (lungime, lăţime, grosime) ele pot fi clasificate în trei grupe:

- oase lungi

- oase late

- oase scurte

I. B. Structura

I. B.1 Structura diafizei oaselor lungi

Pe o secţiune transversală sau longitudinalăse observă în axul diafizei canalul medular, în care se găseşte măduva osoasă.

Canalul medular este circumscris de peretele diafizei, în constituţia căruia intră, de la exterior spre interior, următoarele componente:

- periostul

- masa osoasă

- endostul

Periostul este o membrană vasculo-conjunctivă ce înveleşte la periferie întregul os, cu excepţia cartilajelor articulare, care sunt acoperite de cartilajul articular.

Examenul microscopic al periostului arată că această membrană este formată la adult din două straturi, unul extern sau superficial numit periostul fibros şi altul intern sau profund numit periostul osteogen.

Periostul fibros este format din ţesut conjunctiv fibros în care predomină fibrele colagene, şi elastice, celulele conjuntive fiind rare, iar substanţa fundamentală aflându-se în cantitate mică.

În periostul fibros se găsesc vase sanguine ce pătrund în periostul osteogen şi apoi mai departe în masa osoasă.

Periostul osteogen este format din ţesut conjunctiv în care predomină celulele conjunctive, din fibre elastice şi colagene care provin din periostul fibros şi care pătrund în masa osoasă. La adult periostul osteogen se află în stare de repaos.

Masa osoasă din structura diafizei are forma unui tub cilindric axat pe canalul medular şi este delimitată în partea externă, care vine în raport cu periostul şi în partea internă care vine în raport cu endostul, de câteva straturi de lamele osoase dispuse concentruc formând stratul lamelor fundamental extern şi intern.

Între cele două sisteme, masa osoasă este alcătuită din ţesut osos compact haversian şi interhaversian.

Tubul cilindric este învelit de periost şi căptuşit de endost.

Canalele haversiene se deshid în canalul medular şi în periost. În masa osoasă se găsesc terminaţii nervoase fine, vase sanguine şi limfatice, găzduite în canalele Hvers şi Voltmann.

Endostul este o membrană conjunctivă care căptuşeşte masa osoasă atât la nivelul diafizei cât şi a epifizei.

Ca structură microscopică, endostul este asemănător cu periostul, el fiind format din fibre conjunctive, în special de reticulină, dintr-un număr restrâns de celule conjunctive, din puţină substanţă fundamentală şi din vase sanguine.

În perioada intrauterină, endostul are funcţie osteogenetică, iar la adult este inactiv din acest punct de vedere.

Măduva osoasă este o formaţiune complexăîn structura căreia intră diferite varietăţi de ţesut conjunctiv, vase sanguine şi terminaţii nervoase.

Ea este prezentă atât în canalul medular cât şi în canalele Havers de calibru mai mare.

Se deosebesc trei varietăţi de măduvă osoasă:

- roşie

- galbenă

- cenuşie

Măduva roşie este, la rândul ei, de două feluri: osteogenă şi hematogenă.

Măduva roşie osteogenă se găseşte în diafiza oaselor în perioada intrauterină şi de creştere şi are ca rol principal formarea ţesutului osos.

Celulele mezenchimale se diferenţiază în osteoblaste, osteocite şi osteoclaste.

Măduva roşie hematogenă se găseşte numai în diafiza oaselor fătului şi areca rol primordial formarea elementelor figurate ale sângelui.

La adult ea dispare din diafiza oaselor lungi, rămânând cantonată numai în ţesutul osos din epifizele unor oase lungi, oasele late şi corpurile vertebrale.

Măduva galbenă se găseşte în diafiza oaselor lungi ale adultului şi este formată dintr-o reţea fină de reticulină şi din celule grase (lipocite). Ea se formează din măduva roşie prin transformare unor tipuri de celule conjuntive în celule grase sau adipoase.

Măduva cenuşie este prezentă în canalul medular al diafizei oaselor lungi la bătrâni. Ea se formează din măduva galbenă prin transformarea celulelor grase în unele tipuri de celule conjunctive (lipocitele îşi pierd conţinutul în grăsime).