Monoloagele Vaginului

Ce opera de arta am luat di pi revista Respiro

Monoloagele vaginului

de Eve Ensler

Introducere

(Această introducere, aşa cum e dramatizată aici, a fost gîndită pentru trei actriţe, dar poate fi adaptată în funcţie de nevoile producţiei. Poate fi interpretată de oricîte femei.)

Femeia 1

Pun pariu că sînteţi îngrijorate.

Femeia 2

Noi am fost îngrijorate.

Femeia 3

Noi am fost îngrijorate din cauza vaginelor.

Femeia 1

Am fost îngrijorate din pricina a ceea ce credem despre vagine şi chiar mai îngrijorate din cauza a ceea ce nu credem. Am fost îngrijorate din cauza propriilor noastre vagine. Care aveau nevoie de un context, de alte vagine, de o comunitate, o cultură de vagine. Vaginul e o necunoscută înconjurată de atîta mister – mai rău ca Triunghiul Bermudelor. Nimeni nu s-a-ntors vreodată de-acolo să ne spună cum a fost.

Femeia 2

În primul rînd, nici nu e chiar aşa uşor să-ţi găseşti vaginul. Trec săptămîni, luni, uneori chiar ani pînă o femeie ajunge să se uite la el. O femeie de afaceri, foarte bine situată, a fost întrebată despre asta şi a răspuns că e prea ocupată. Că n-are timp. Să-ţi priveşti vaginul, a spus ea, asta e o zi serioasă de muncă. Trebuie să te întinzi, de preferat cît eşti de lungă, în faţa unei oglinzi - din aia care stă singură în picioare. Chiar dacă ajungi în poziţia perfectă şi în lumina perfectă, din cauza oglinzii şi a unghiului în care eşti aşezată, tot în umbră rămîi. Te răsuceşti în toate direcţiile. Îţi arcuieşti capul, spatele te omoară. Pînă ajungi să vezi ceva, eşti extenuată. Ea n-are timp de aşa ceva, zice. Era ocupată.

Femeia 3

Aşa că interviurile vaginului au ajuns monoloagele vaginului. Au fost chestionate peste două sute de femei. Femei bătrîne, femei tinere, femei măritate, femei singure, lesbiene, profesoare de liceu, actriţe, femei de afaceri, asistente sociale, americance de origine africană, hispanică, indience native, caucaziene, evreice. La început, n-au prea vrut să vorbească. Le era puţin jenă. Dar odată ce le porneai, nu le mai puteai opri. Deşi n-o recunosc, femeilor le place să vorbească despre vaginele lor. Îşi doresc asta foarte mult, mai ales că nimeni nu le-a mai pus vreodată asemenea întrebări.

Femeia 1

Să începem de la acest cuvînt: vagin. Sună mai degrabă ca o boală molipsitoare, sau ca un instrument medical. “Repede, soră, adu-mi vaginul.” “Vaginul.” “Vaginul.” Nu contează de cîte ori îl spui, tot nu sună ca un cuvînt pe care ai vrea să-l rosteşti. E un cuvînt complet ridicol şi nu-i deloc sexy. Poţi să-l foloseşti în timp ce faci sex, încercînd să fii “politically correct”?! “Dragă, n-ai vrea tu să-mi mîngîi vaginul?” Moartea pasiunii. Subită.

Femeia 2

Eram îngrijorate din cauza vaginelor fiindcă nu ştiam cum putem să le numim şi cum nu putem să le numim.

Femeia 3

În Great Neck, statul New York, îi spune păsărică. O femeie ne-a zis că mama ei obişnuia să-i spună: “Nu purta chiloţei pe sub pijama, draga mea, trebuie să-ţi aeriseşti păsărica.”

Femeia 1

În Westchester îi spune fofoloancă;

Femeia 2

În New Jersey, găoază.

Femeia 3

Şi îi mai spune răchituţă, boancă, fiţică, ţoancă,

Femeia 1

fofo, iepuriţă, prună,

Femeia 2

Pipilică, miţoancă,

Femeia 1

Piş, pişătoare, aluniţă, gogoşică,

Femeia 2

Maimuţică, găurică, bezea, muscă, furnică,

Femeia 3

Pîiniţă, vulpiţă, butonieră, pupă,

Femeia 1

Mimi la Miami,

Femeia 2

Turtiţă plesnită în Philadelphia,

Femeia 3

Turtă dulce în Bronx

Femeile 1, 2 şi 3

Sîntem îngrijorate din cauza vaginelor.

*

(E în general amuzant pentru actriţe să adauge o introducere personală de genul:”Salut, bine-aţi venit. Văd că avem un o adunare simpatică de vagine în seara asta!” etc)

Unele din monoloage sînt bazate pe story-ul unei singure femei, altele pe story-urile cîtorva femei, referindu-se la aceeaşi temă şi, s-a întîmplat chiar ca, de cîteva ori, o idee bună să devină una de nefolosit. Acest monolog e bazat pe povestea unei singure femei, deşi subiectul a revenit aproape în fiecare interviu şi adesea s-a dovedit a fi riscant. Subiectul fiind...

PĂR

Nu poate să-ţi placă vaginul, decît dacă-ţi place părul. Multor oameni nu le place părul. Primul şi singurul meu soţ ura părul. Zicea că e îmbîcsit şi murdar. M-a făcut să-mi bărbieresc vaginul. Era durduliu şi dezgolit, ca de fetiţă. Asta îl excita. Cînd făceam dragoste, îmi simţeam vaginul ca pe o barbă. Trebuia să mă scarpin tot timpul şi mă durea. Ca o pişcătură de ţînţar. De parcă ar fi luat foc. Aveam şi bubiţe roşii, dureroase. Am refuzat să mi-l mai rad. Pe urmă, soţul meu m-a înşelat. Cînd ne-am dus la consultaţia de terapie conjugală, el a zis că şi-o trage pe unde poate, fiindcă eu refuzam să-l satisfac sexual. Nu voiam să-mi bărbieresc vaginul. Psiholoaga avea accent german şi gîfîia (inspiraţie adîncă) între propoziţii (inspiraţie adîncă) în semn de înţelegere. M-a întrebat de ce refuzam să-i fac pe plac soţului meu. I-am spus că mi se părea aiurea. Mă simţeam mică fără păr acolo şi nu mă puteam stăpîni să nu vorbesc ca un copil şi pielea îmi era iritată şi nici măcar loţiunile calmante nu mai ajutau. Ea mi-a spus că (inspiraţie adîncă) căsătoria e un compromis. Eu am întrebat-o dacă bărbieritul vaginului o să-l oprească pe el să şi-o mai tragă pe unde poate. Am întrebat-o dacă a mai avut asemenea cazuri. Ea a spus că întrebările diluează procesul. Nu trebuia să mă gîndesc prea mult. Dar era sigură că începusem cu dreptul.

De data asta, cînd am ajuns acasă, a trebuit ca el să-mi bărbierească vaginul. Drept răsplată pentru terapie. M-a tăiat de cîteva ori şi a curs puţin sînge în vană. Nici măcar n-a observat, aşa era de fericit că putea să mă bărbierească. Pe urmă, mai tîrziu, cînd soţul meu se înghesuia în mine, îl simţeam cum mă pătrunde aspru, în vaginul meu dezgolit, dolofan. Eram total lipsită de apărare. Fără pic de ciuf.

Mi-am dat seama atunci că părul e acolo cu un scop. E ca frunza pe lîngă floare, ca pajiştea pe lîngă casă. Trebuie să-ţi placă părul, ca să-ţi placă vaginul. Nu poţi alege numai ce vrei tu. Şi, de fapt, soţul meu a continuat să şi-o tragă pe unde putea.

*

(”Listele” care urmează sînt împărţite în trei roluri de femei, aşa cum s-a jucat textul Off Broadway. E posibilă şi altă împărţire a întrebărilor şi răspunsurilor, după cum e nevoie.)

Femeie

Femeilor li s-au pus următoarele întrebări:

Femeie

Ce ar purta vaginul tău, dacă s-ar îmbrăca?

Femeie

Ochelari

O jachetă de piele

Ciorapi de mătase

Blană de nurcă

Un boa roz

Femeie

Un smoking

Jeansi

Ceva care să se muleze pe corp

Femeie

Smaralde

O rochie de seară

Paiete

Femeie

Numai Armani

Un tutu

Lenjerie neagră, transparentă

O rochie de bal din tafta

Femeie

Ceva ce se poate spăla cu maşina

Femeie

Ochelari de carnaval din catifea

Pijama din catifea violetă

Angora

Un papion roşu

Femeie

Hermelină şi perle

O pălărie de leopard