Riscul de piață

1. CAPITOLUL ????1. Amendamentul Acordului Basel I pentru încorporarea riscului de piață

Acordul Basel III a revelat noi aspecte ce trebuie luate în considerare în ceea ce privește managementul riscurilor și activitatea de supraveghere a sistemelor bancare. Băncile pot utiliza modele interne pentru a-și determina cerințele minime de capital impuse de noile reglementări ce vor fi adoptate gradual în perioada 2013 -2019. În acest context, implementarea modelelor interne de către bănci, prin aplicarea VaR sau ES, reprezintă o provocare atât prin prisma creșterii permanente a numărului de metode utilizate, cât și a complexității abordărilor practice. Studiul de fată își propune estimarea riscului de piață prin VaR și ES, folosind metode parametrice, neparametrice și simulări Monte Carlo. De asemenea, vor fi implementate și teste de stres pentru a evalua adecvarea capitalului în condiții de criză.

Studii recente evocă faptul că, în perioada 2007-2009, cele mai multe bănci au înregistrat pierderi semnificative comparativ cu cerințele minime de capital determinate conform reglementărilor privind riscul de piață în cadrul Pilonului 1 (Basel II). În absența unui nivel corespunzător al capitalului și, deci, al lichidității, unele bănci s-au prăbușit, iar altele au trebuit să-și reorganizeze activitatea. În acest context, noile reglementări vizează adecvarea capitalurilor și în funcție de lichiditatea instrumentelor financiare și, în special, au în vedere instrumentele mai puțin lichide și care sunt emise pe un orizont de timp mai mare.

Criza actuală a demonstrat că, prin prevederile lor, reglementările Basel II au condus la creșterea senzitivităţii riscului și a acoperirii ineficiente a cerințelor de capital, pe măsură ce fluctuațiile în ciclurile economice au determinat deteriorarea calității activelor și pasivelor din bilanțurile băncilor, dar și înregistrarea unor expuneri necontrolabile pentru elementele extra bilanțiere. Pentru a reduce prociclicitatea cerințelor minime de capital aferente riscului de piață, noile reglementări propuse prin Acordul Basel III vizează aplicarea unor teste de stres în măsurarea Value-at-Risk (VaR) realizate pe o perioadă de observație de cel puțin un an de la înregistrarea pierderilor semnificative.

Caracteristici

În anul 1995, Comitetul de Supraveghere Bancară al Băncii Reglementelor Internaționale cu sediul la Basel a publicat o propunere consultativă pentru amendarea acordului din 1988 privind adecvarea capitalului (Basel I) pentru încorporarea și a riscului de piață în calculul cerințelor de capital. În anul 1996 acest amendament a intrat în vigoare și a rămas în vigoare și ulterior adoptării acordului Basel II sub denumirea de BIS 98.

Conform acestui amendament, începând cu anul 1998 băncile trebuie să constituie rezerve de capital, pe lângă riscul de credit, și pentru riscul de piață.

Riscul de piață este definit ca riscul de a înregistra pierderi atât din pozițiile bilanțiere, cât și din cele extra bilanțiere datorită evoluțiilor prețurilor activelor. Riscurile supuse acestor reglementări sunt:

• Riscul implicat de tranzacționarea instrumentelor senzitive la rata dobânzii și la evoluția cursului acțiunilor;

• Riscul de curs de schimb și riscul legat evoluția prețului mărfurilor.

În cazul primului tip de riscuri, se constituie rezerve de capital pentru valoarea de piață a portofoliului de asemenea instrumente ținute, pe termen scurt, în vederea tranzacționării (proprietar). În cazul celui de-al doilea tip de riscuri, se constituie rezerve de capital pentru pozițiile totale ale instituțiilor financiare, mai puțin pozițiile structurale.

Pentru măsurarea riscului de piață o instituție financiară poate alege, pe baza aprobării instituției de supraveghere, între două metodologii:

- Metodologia standard – descrisă de către Amendament,

- Metodologia alternativă – care permite băncilor să utilizeze propriile modele de management al riscului de piață. Aplicarea acestei metodologii este condiționată de îndeplinirea de către bancă a anumitor cerințe și presupune aprobarea explicită de către instituția de supraveghere a sistemului bancar.

Cerințele de capital sunt calculate, similar celor pentru risc de credit, prin aplicarea unui procent de 12,5 la sută activelor, iar capitalul ce trebuie constituit este din capital de categoria I (capital social și profit reportat), categoria a II-a (capital suplimentar) și cu anumite condiții categoria a III-a (datorii pe termen scurt subordonate).