Limbajul Trupului

“ Fiecare gest este asemenea unui cuvant, iar un cuvant

poate avea mai multe intelesuri.

Perspicace este acel om care poate citi “ propozitiile” trupului.”

( Allan Pease)

Cu cat inaintam spre sfarsitul secolului XX putem spune ca asistam la aparitia domeniului "comunicarilor non-verbale". Un bun exemplu este cel al ornitologului, observa pasarile si comportamentul lor, asa si cel specializat in comunicarea non-verbala constata,supravegheaza acele semnale non-verbale ale oamenilor. Prin urmare el se supune observatiei in cadrele in care indivizii intra in interrelatii ( pe strada, la fumoar, la birou, la televizor). In decursul evolutiei umane , aspectele non-verbale au inceput sa fie studiate abia in anii '60, chiar daca publicul a luat cunostinta de ele abia in 1970, datorita aparitiei unei carti scrisa de Julius Fast , ce detalia despre limbajul trupului ( rezultatul muncii behavioristilor din domeniul mai sus mentionat).

Daca privim cu ceva timp in urma in industria televiziunii,al filmelor mute ( acestea au fost atunci singura metoda disponibila a ecranului) , actorii erau considerati competenti daca imitau cu execelenta gesturile propriu-zise si alte semnale ale trupului pentru a comunica eficient. Apoi filmul vorbit a capatat popularitate, iar cel mut a intrat in umbra anonimului si aspectele non-verbale li s-a acordat din ce in ce mai putina atentie.

Cea mai importanta carte de specialitate al limbajului trupului era cea a lui Charles Darwin, “The expression of the emotions in man and animals" ( Exprimarea emotiilor la om si la animale). Cartea se refera la studiile asupra expresiilor faciale dar si a limbajului trupului care prin urmare aceste teorii au fost validate de catre ceilalti teoreticieni. Din urma acestor observatii s-a constatat ca din totalul mesajelor 7 % sunt verbale ( doar cuvinte), 38 % (intonatie) si restul 55 % e reprezentat de mesajele non-verbale.

Alta cercetare se refera la estimarile cu privire la ponderea comunicatiei non-verbala intre fiintele umane. Concluzia a fost urmatoarea, o persoana obisnuita de-a lungul zilei vorbeste 10 11 minute, iar o propozitie obisnuita dureaza 2 -2,5 secunde. Specialistii acestui domeniu considera ca doar 35 % inseamna comportament verbal iar 65 % intra in comunicarea non-verbala, atunci cand au loc conversatiile intre oameni.

Se pare ca majoritatea cercetatorilor sustin faptul ca prin viu grai incercam sa transmitem informatii, pe cand prin canalul non-verbal dorim sa exprimam mai mult atitudinea interpersonala. Asadar fiinta poate fi astfel caracterizata nu doar prin aptitudinea de a utiliza un limbaj articulat ci prin capacitatea de a produce si stapani limbajul simbolic.

“ Limbajul trupului transmite mesaje mai usor si mai rapid decat cuvantul. O face prin postura , fizionomie, mimica, gestica, voce, distante. Inainte, in timpul si dincolo de cuvinte , limbajul trupului poarta un imens bagaj de stimuli procesati predominant la nivel hormonal. Este forma de comunicare cea mai raspandita in lumea plantelor, animalelor, ca si a oamenilor.” ( Allan Pease).

De exemplu, sa iti musti buzele poate insemna nervozitate si discomfort, insa pentru a constientiza cu adevarat acest lucru e nevoie de insasi persoana sa perceapa acest semnal pe care il emite. O eroare poate aparea mereu atunci cand incercam sa descifram limbajul trupului, mesajele transmise nu pot fi citite cu “precizie si la timp” si pot interveni erori de interpretare.

Se poate ca limbajul nonverbal sa ramana independent de convorbitor, dar desigur el poate aproba impartasirea mesajelor, in timp ce acesta vorbeste sau afiseaza un comportament neutru. Putem descuraja politicos fara a il intrerupe, clatinand capul in orizontal, sau putem incuraja sa continue printr un zambet sau clatinarea vertical a capului.

Majoritatea gesturilor tradeaza mediul cultural in care actorii sociali au trait sau traiesc; in timpul razboiului diferiti agenti americani infiltrati in Germania au fost demascati prin felul cum stateau asezati pe scaun, cum mancau.

Un alt criteriu ar fi vocea, paralimbajul ( accent, ton, ritm, pause, volum), este mult mai dificil de controlat decat limbajul nonverbal,care prin urmare sunt incluse cele fara continut verbal cum ar fi geamatul, oftatul, tusea, rasul, sau postura trupului, astfel atunci cand cineva sta asezat in prezenta altei personae care sta in picioare poate transmite semnale de dominare.