Politica Socială a Uniunii Europene

1. Politica socială europeană – istoric și definiții

În istoria de aproximativ un secol, politicile sociale din Europa s-au aflat într-o acțiune continuă de completare și transformare. În 1975, politicile sociale au fost caracterizate de Thomas Humphrey Marshall ca fiind: ”Utilizarea puterii politice asupra sistemului economic pentru a obține anumite rezultate pe baza altor valori decât cele determinate de forțele pieței libere.” Politica socială a fost explicată de Keith Banting astfel: ”Un instrument eficace în arta guvernării sau politica statului”, iar Loukas Tsoukalis a definit-o în felul următor: ”Politica socială este în centrul diviziunii ideologice între stânga și dreapta politică”. Politicile sociale ar putea fi definite ca activitățile ce se desfășoară cu ajutorul statului și influențează situația economică a familiei, colectivității dintr-o societate. Politicile sociale sunt parte a politicilor publice, alături de alte politici din alte domenii relevante pentru funcționarea unei societăți: economie, demografie, fiscalitate, salarizare, protecția mediului înconjurător, urbanizare etc. De asemenea, politicile sociale reprezintă acel set de programe, activități, măsuri ce au ca scop adresarea unor nevoi umane de protecție socială, educație, sănătate, locuire și creșterea bunăstării sociale, prin intermediul distribuirii unor resurse considerate a fi relevante (bani, servicii, timp etc.)

Obiectivele politicilor sociale vizează protecția socială. Protecția socială este un rezultat al politicilor sociale, dar ea se poate realiza pe mai multe căi. Politicile sociale nu sunt decât una dintre strategiile ce au ca obiectiv protecția socială. Sectorul non-guvernamental reprezintă, de exemplu, o altă modalitate de adresare a protecției sociale.

Politica socială a Comunității Europene a apărut chiar din momentul înființării acesteia, prin Tratatul de la Roma din 1957. Prevederi ale tratatului ce vizau libera circulație a muncitorilor și la libertatea de stabilirie a acestora în contextul pieței comune, au pus fundamentul policii sociale a UE. De asemenea, tratatul prevedea și crearea Fondului Social European, instrumentul de finanțare a politicii sociale și cel mai vechi dintre fondurile structurale. A urmat apoi Actul Unic European din 1986, ce cuprinde prevederi cu privire la sănătatea și siguranța la locul de muncă, dialogul social și coeziune economică și socială. Un moment de referință în istoricul politicii sociale a UE a fost anul 1989, atunci când a fost adoptat primul document programatic al politicii sociale - Carta Socială, ce fixează drepturile sociale fundamentale și direcțiile de acțiune ale politicii sociale. A urmat Tratatul de la Maastricht in 1990, ce a setat ca și obiectiv ”atingerea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și al protecției sociale, egalitate între femei și bărbați, creșterea standardelor de viață și a calității vieții”.

În 1991 a fost adptat Protocolul Social, ce a fost anexat Tratatului de la Maastricht și care conține obiectivele politicii sociale: promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, combaterea excluziunii sociale, dezvoltarea resurselor umane, etc. Un alt moment important a fost lansarea in 1993 a Cartii Verzi (Green Paper), ce a deschis procesul de discutie asupra viitorului politicilor sociale la nivel comunitar, acest document a precedat Cartea Alba (White Paper), ce stabilea prioritatile politicii sociale pana in anul 2000. Concretizarea prioritatilor a avut loc prin programele de actiune sociala pentru perioadele 1995-1997 si 1998 – 2000. Prin Tratatul de la Amsterdam din 1997 s-a abrogat Protocolul Social si a fost lansat Acordul Social (Social Policy Agreement), totodata fiind integrat un nou articol in Tratatul UE privind ocuparea fortei de munca, cunoscut ca Titlul VIII. Evolutia politicii sociale este marcata de anul 2000 prin elaborarea Strategiei de la Lisabona, prin care a fost setat obiectivul pe 10 ani al Uniunii Europene – transformarea economiei comunitare in cea mai competitiva economie bazata pe cunoastere. In acelasi an a fost adoptata si Agenda Politicii Sociale, axata pe obiectivele specifice ale strategiei din domeniul social si care cuprinde masurile de implementare intr-un program de actiune pe 5 ani. Agenda Sociala a fost evaluata in 2003 si reajustata la situatia din acel moment. In 2006 a fost adoptata de catre Comisie Cartea Verde denumită “Modernizarea dreptului muncii pentru a răspunde provocarilor secolului XXI”, cu scopul lansării unei dezbateri politice despre modul de adaptare a dreptului muncii in optica obiectivelor strategiei de la Lisabona, având ca obiectiv obtinerea unor locuri de munca de calitate și în numar mare.