Istorie si Societate - Hannah Arendt

Extras din proiect Cum descarc?

In preambulul cartii sale despre Hannah Arendt, Dans les pas de Hannah Arendt, Laura Adler marturisea ca a descoperit aceasta fascinanta personalitate a veacului al XX-lea citind Eseu despre revolutie, in care autoarea propunea un model de reflectie politica menit sa actioneze asupra lumii, pentru a o face mai umana si mai justa.
In lucrarea: Originile totalitarismului gasim cel mai convingator model de analiza a disfunctiilor politice ale veacului trecut. ,,Nu stiu ce este raul absolut", afirma Arendt in continuare, ,,dar cred ca are de-a face cu declararea fiintelor umane ca superflue in insasi calitatea lor de fiinte umane". Vinovata ar fi ,,atotputernicia omului individual, care-i face inutili pe oameni la plural". Iar filozofia nu este, in acest context, ,,complet inocenta".
Dimensiunea ce deosebeste operele de arta de restul lucrurilor facute de om este durabilitatea, efect al inutilitatii lor constitutive. Aceasta durabilitate este aproape invulnerabila fata de efectele corozive ale proceselor naturale, dat fiind ca scapa unei utilizari imediate, care, departe de a le actualiza finalitatea - asemenea scopului unui scaun atunci cand te asezi pe el -, duce, in cele din urma, la distrugerea lor. Nu indraznim sa ,,ne servim" de o opera de arta; dimpotriva, pentru a-i asigura locul potrivit in lume, ea trebuie indepartata de nevoile si exigentele vietii cotidiene. Chiar daca originea ei istorica avea un caracter exclusiv religios sau mitologic, arta ,,a rezistat glorios" in separarea ei de religie, magie si mit. 
Durabilitatea operelor de arta le asigura permanenta de-a lungul secolelor: ,,niciunde durabilitatea pura a lumii obiectelor nu apare cu atata claritate, nicaieri lumea obiectelor nu se dezvaluie atit de spectaculos ca patrie nemuritoare a fiintelor muritoare". Aceasta permanenta da nastere stabilitatii: ,,e ca si cind stabilitatea lumii ar deveni transparenta in permanenta artei".
In La crise de la culture (Criza Culturii), Arendt afirma vocatia operelor de arta de a fi potential nemuritoare: din aceasta perspectiva, ele sunt superioare in raport cu toate celelalte lucruri fabricate de om. Daca dimensiunea comuna a tuturor artefactelor este facultatea de a ni se arata prin intermediul formei, doar operele de arta au drept unica finalitate aceasta aparenta. Criteriul de judecare al aparentei este frumosul, dar pentru aceasta este nevoie de libertatea de a stabili o distanta intre noi si obiect: ,,aceasta distanta nu se poate instaura decat in uitarea de sine, atunci cind uitam grijile, interesele si urgentele vietii noastre". Placerea dezinteresata poate fi experimentata numai dupa ce au fost satisfacute nevoile vitale. Iar oamenii ,,pot fi liberi pentru lume".
Arta este, asadar, prin exceptionala ei durata, ,,memoria lumii", dand marturie, de-a lungul timpului, despre ,,spiritul care anima civilizatia umana". Opera de arta corespunde facultatii de judecare prin intruparea sensului comun si este martorul privilegiat al judecatii estetice ce reuneste oamenii pe principiul unic al aparentei fara nici o alta consideratie. Judecata de gust capata astfel, gratie calitatii sale de a fi ,,publica", un sens ,,umanist" si, ca atare, in limitele gandirii arendtiene, unul ,,politic". Numai astfel inteleasa, opera de arta poate deveni un locus central in intelegerea vietii umane ca apartenenta la lume, in care viata solitara a gandirii se intalneste cu viata publica a actiunii. 
Dezvoltarea capitalismului a determinat o schimbare a raportului fata de obiectul si practicile culturale; noi valori proprii societatii de masa au determinat redefinirea conceptului de cultura. Aparitia si dezvoltarea unei societati informationale (telecomunicatii si mass-media), rolul tot mai mare acordat televiziunii (imaginii si sunetului) care implica o uniformizare, ar putea fi contracarat prin promovarea diversitatii
culturale si a unui dialog intercultural cu acces la alte forme si manifestari culturale decat acelea caracteristice televiziunii.
Hanna Arendt face o paralela intre societate si societatea de masa in lucrarea " Criza Culturii ". Societatea vrea cultura in timp ce societatea de masa vrea distractie si produse oferite de industriile de distractii. "Cultura de masa reprezita un moment de criza a culturii", cultura de masa in opinia Hannei reprezinta o intelectualizare, in timp ce criza culturii este doar o etapa. Operele de arta sunt private ca fiind doar simple obiecte, fapt ce duce la nasterea termenlui de filistinism.
O alta paralela facuta de Hannah o reprezinta clasele sociale cuprinse atat de societate, cat si de societatea de masa. Daca in societate gasim doar elitele, in societatea de masa o sa gasim toate clasele sociale.
Cultura este facuta, in cazul societatii de masa, pentru a fi consumata, ea nu are un scop determinat, ci trebuie doar sa produca o emotie, o stare.
Asadar, societatea de masa si cultura de masa par a fi fenomene legate intre ele, dar elementul care le leaga nu este masa, ci mai degraba societatea in care si masele au fost incorporate.


Fisiere in arhiva (1):

  • Istorie si Societate - Hannah Arendt.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Proiecte.ro.


Descarca aceast proiect cu doar 5 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* Pretul este fara TVA.


Hopa sus!