Animația

Animatia, ca forma artistica este adresata în special persoanelor tinere si are abilitatea ca prin stilul sau sa readuca în scena problemele lumii moderne si cautarea intelectuala. Insemna, în perspectiva internationala, un limbaj al desenului si al scenariului inteligibil; speculând nelinistile oamenilor, frica pentru viitorul apropiat, patimile si virtutile umane si chiar anticiparea unei lumi mai bune. Animatia este ca o întoarcere la copilarie, unde imposibilul devine posibil, unde exagerarea devine verosimila, unde în fiecare zi viata este un vis palpabil. Substractul este dat de artistul care îsi creeaza propria sa lume, proiectând in acelasi timp si visele noastre. În secolul XX, animatia devine una dintre cele mai populare forme de arta, în special datorita invaziei internetului si a impactului urias al televiziunii. Nu doar copiii, ci si adultii simandicosi privesc (pe ascuns sau la vedere) filme animate, ale caror personaje si tehnici grafic-narative prolifereaza cu veselie. Consumatorii adulti degusta întâmplator, din vârful buzelor, temându-se uneori sa înfulece pe saturate, sa râda homeric sau sa trepideze în ritmul imaginilor si a coloanei sonore plina de muzicalitate. Comicul devine astfel mai mult decât un simplu exercitiu de idee: rezultatul unui spectacol în miscare, regizat meticulos, cu ochiul atent la gradarea efectelor rezultate din acumulari succesive. Universul acestor povestiri absoarbe imagini ale banalitatii noastre cotidiene, din care prostia si absurdul se decupeaza cu predilectie, lasate apoi sa se rasfete în deplina lor gravitate si importanta, ca niste personaje chemate sa se produca într-un teleshow, unde figuranti emotionati aplauda la comanda. Forta sa consta în capacitatea imaginara, de creare a unei lumi fantastice, de fantasmatizare a lumii reale... În general, o generatie detesta ceea ce a placut generatiilor precedente. Dar cu animatia e altceva: desenele cu personaje bine delimitate, cu muzica miscatoare care comunica, totul este ca o punere în ordine a lumii. În copilarie este bine asa, intelegi cum merge lumea, iar, din punct de vedere psihologic, animatia ajuta la formarea, la structurarea personalitatii. Îmbogateste spiritul, nu-l saraceste. Este un gen în care poti sa patrunzi dincolo de lectura si întelegere. Este foarte important într-o lume în care televiziunea este din ce în ce mai prezenta si care reprezinta contrariul: o imagine o alunga pe alta. Desenele animate si personajele care apar în acest tip de filme ar trebui sa fie amuzante pentru ca publicul, mai ales copiii sa le poata urmari. Consider ca trebuie sa pastram un anumit nivel la care sa aiba acces si copiii, un nivel cât mai realist. Toti creatorii de desene animate dau o atentie deosebita pietei “tinere”. Dar filmul de acest gen pare pe plan international ca ar câstiga în profunzimea personajelor. Sigur, genul a ajuns foarte popular si putem sa vorbim desprefaptul ca avem mult mai multa animatie acum. Oricine se poate recunoaste în desenele animate. Nimeni nu stie de ce desenele animate le plac atât copiilor, cât si adultilor. Animatia este foarte populara atât în rândul copiilor,cât si al publicului adult. Desenele animate au fost initial percepute de public ca o arta ce se adreseaza exclusiv copiilor, desi ele sunt vizionate deopotriva de copii, parinti si bunici. Japonezii au început sa produca animatie exclusiv pentru adulti. Desi productia de filme de animatie este impresionanta în Japonia, productia lor de BD este si mai impresionanta decât cea americana. Scopul principal al animatiei este acela de a conecta privitorul cu personajele si povestea pe care o urmareste. Daca acesta nu se ataseaza de poveste totul devine doar o banala succesiune de imagini.