Asigurarea Bunurilor pe Timpul Transportului Terestru

Capitolul 1 Caracterizarea generală a asigurărilor

1.1 Necesitatea constituirii unor fonduri de protecţie împotriva riscurilor

Împotriva riscurilor, a pericolelor care-i afecteazã existenţa ori îi prejudiciazã bunurile, aşa cum sunt calamitãţile naturale sau accidentele, omul cautã în permanenţã sã se protejeze. Este vorba despre nevoia de securitate, situatã de psihologul american Abraham Maslow pe al doilea strat al piramidei nevoilor. De-a lungul existenţei sale, strãdaniile de prevenire a unor evenimente nedorite, de limitare a pagubelor pe care acestea le genereazã şi de înlaturare a efectelor lor au fost variate.

Societatea umanã este în permanenţã cvasiobligatã sã gãseascã metode eficiente de apãrare, prevenire, compensare a pagubelor produse de riscuri.

Astfel, ca urmare a nevoii de protecţie, de siguranţã şi securitate a omenirii în faţa unor evenimente negative, pericole care le pot periclita existenţa în orice moment, s-au dezvoltat asigurãrile ca o industrie complexã şi ramurã de activitãţi, care oferã produse şi servicii menite sã vinã în sprijinul celor care au suferit daune sau pentru care existã riscul producerii acestora. Pentru combaterea unor fenomene sau evenimente generatoare de pagube, pot fi avute în vedere mai multe posibilitãţi : evitarea sau prevenirea riscului, limitarea pagubelor provocate de riscurile produse, crearea de rezerve în vederea acoperiririi pe seama resurselor proprii a eventualelor pagube, trecerea riscurilor pe seama altor persoane: apelarea la societãţile de asigurãri.

1.2. Locul şi rolul asigurãrilor

Percepţia, rolul şi locul economico- financiar al asigurãrilor este relativ de datã recentã şi adesea parţialã. Ea a evoluat odatã cu maturizarea istoricã a sistemelor de asigurãri şi a început sã se impunã, în forma sa modernã începând cu anii ’50, când dezvoltarea economicã a permis creşterea gradului de solvabilitate a pieţelor de asigurãri, graţie acţiunii a trei factori stimulatori.:creşterea nivelului de trai, creşterea valorii bunurilor asigurate şi cel mai important creşterea preţului vieţii umane( viaţa asiguratului).

Pentru abordarea locului şi rolului asigurãrilor trebuie avute în vedere douã planuri: un plan economico – financiar (microeconomic şi macroeconomic) şi un plan social. Primul plan avut în vedere, cel economico- financiar, relevã faptul cã la nivel microeconomic incidenţa asigurãrilor depinde de costul lor, care reflectã o constrângere bugetarã, adesea imporatntã pentru gospodãrii şi firme ( în ţãrile cu cea mai mare rãspândire a asigurãrilor de bunuri şi viaţã, primele globale pot absorbi între 10 – 15 % din bugetul mediu al unei gospodãrii). Incidenţa macroeconomicã se traduce prin participarea comunitãţii de asigurãri la procesul de formare şi redistribuire a venitului naţional.

Rolul jucat de societãţile de asigurãri este completat de participarea la procesul de intermediere financiarã nemonetarã cu efecte pozitive asupra stabilitãţii monedei naţionale.

Capitolul 2 Asigurarea bunurilor în cadrul transportului terestru

2.1.Evoluţia asigurãrilor de bunuri

Asigurarea s-a nãscut din nevoia de protecţie a omului în faţa unor pericole şi pentru gãsirea soluţiilor adecvate de prevenire sau înlãturare a lor. Încã din antichitate istoria consemneazã acţiuni de solidarizare a oamenilor în faţa unor evenimente nedorite, dar greu de contralat şi prevenit, acţiuni concretizate în forme simple de asociere. Cel mai vechi document scris cunoscut pânã acum despre asigurãri dateazã de circa 6.500 de ani. Meşteşugarii tãietori de piatrã din Egiptul de jos au constituit un fond de întrajutorare, format anticipat, prin contribuţia tuturor, pentru acoperirea pagubelor produse de diferite nenorociri ce îi loveau pe membrii colectivitãţii. În Babilon, Fenicia şi în alte ţãri strãvechi membrii caravanelor se constituiau în asociaţii, suportând în comun pagubele din jafuri şi de altã naturã suferite de unii dintre ei in timpul transportului. Romanii ne-au lãsat un regulament al Colegiului funerar din Lavinium. El grupa membrii Colegiului într-o Asociaţie de înmormântare care funcţiona pe baza unor cotizaţii de înscriere şi a unor plãţi periodice. Membrii asociaţiei aveau astfel asigurate, la deces, un rug şi un mormânt.

Începând cu anul 1952 când a luat fiinţã Administraţia Asigurãrilor de Stat – unitate care a deţinut monopulul în domeniul asigurãrilor, s-au practicat asigurãri de bunuri, atât facultative, cât şi prin efectul legii. Ulterior, în anul 1955 odatã cu crearea proprietãţii cooperatiste, au fost incluse în asigurare şi uneltele agricole, animalele.Astfel, pãnã în anul 1990, în sfera asigurãrilor de bunuri prin efectul legii erau cuprinse.

a) clãdirile şi alte construcţii, aparţinând cetãţenilor precum şi animalele proprietatea acestora. Pânã în anul 1971, odatã cu emiterea Decretului 471 privind asigurãrile de stat, în asigurarea prin efectul legii au fost cuprinse şi culturile agricole aparţinând cetãţenilor şi având o suprafatã mai mare de 10 ari.