Asigurarea Bunurilor pe Timpul Transporturilor Terestre

CAPITOLUL 1.APARIŢIA IDEII DE ASIGURARE

Putem spune, într-un fel, că asigurarea a apărut odată cu apariţia societăţii umane. Avem cunostinţa de două tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul timpului: economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzătoare: pieţe de schimb, bani, instrumente financiare diverse) şi economiile naturale, în lipsa acestor elemente, acestea datând din timpuri mult mai vechi decât primele.

Într-o astfel de economie naturală, putem privi conceptul de asigurare ca pe o formă de ajutorare între indivizii din societate. De exemplu, dacă o casă suferă un incendiu devastator, membrii comunităţii respective vor ajuta împreună la reconstruirea casei; altfel, nu vor primi nici ei ajutor în viitor. Acest tip de asigurare a suprevieţuit până în zilele noastre în regiunile în care economiile de schimb moderne nu au pătruns decât superficial (de exemplu în unele ţări de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice).

Spre sfâşitul secolului al XVII-lea, creşterea importanţei Londrei ca şi centru comercial a dus, de asemenea, la apariţia unei cereri reale pentru asigurare (mai precis de asigurare maritimă). La finalul anilor 1680, Edward LLOYD a deschis o cafenea care nu peste mult timp a devenit cel mai popular local printre proprietarii de nave, neguţători şi căpitanii de nave, şi, automat, o importantă sursă de informaţii în domeniu. Acesta era locul principal de întâlnire dintre părţile care doreau să-şi asigure navele şi cele care erau dispuse să subscrie riscurile aferente.

Astăzi, LLOYD’s of London reprezintă, ca structură, liderul pieţei de asigurări maritime şi alte tipuri specializate, însă activitatea este destul de diferită faţă de segmentul asigurărilor mai comune.

Asigurarea, aşa cum este percepută în zilele noastre are ca izvor de apariţie Marele Incediu din Londra din anul 1666, când au fost distruse 13.200 de case. În urma acestui dezastru, Nicholas BARBON a deschis primul birou pentru asigurarea clădirilor. În anul 1680, englezul a înfiinţat prima companie de asigurări de incendii din Anglia, denumită«The Fire Office».

În Statele Unite, prima companie de asigurări a demarat activitatea tot prin încheierea asigurărilor pentru incendii, cu sediul în Charles Town, (oraşul Charleston de astăzi, Carolina de Sud), în anul 1732.

Benjamin FRANKLIN a contribuit la popularizarea şi standardizarea practicilor de asigurare, în special pentru asigurările împotriva incendiilor. În anul 1752, a fondat Philadelphia Contributionship for the Insurance of Houses from Loss by Fire, prima companie care colecta contribuţii în vederea prevenirii incendiilor. Această organizaţie nu numai că lansa avertizări în cazul unelor incendii, dar, de asemenea, putea refuza asigurarea anumitor clădiri unde riscul de incediu era mult prea mare, ca de exemplu, în cazul caselor de lemn.

1.1. Caracteristici generale

Asigurările de transport se adresează, în general companiilor care au ca obiect de activitate transportul urban, inter-urban, intern sau internaţional, de mărfuri sau persoane. Riscurile acoperite în mod uzual sunt accidentele care pot aduce avarii mijloacelor de transport, răspunderea civilă a transportatorului pentru mărfurile transportate, pentru pasageri şi pentru terţe persoane, precum şi răspunderea civilă a autorităţilor locale responsabile pentru buna desfăşurarea a activităţilor de transport, indiferent de tipul mijlocului de transport - terestru, maritim sau aerian.

Obiectul asigurãrii:

Se asigurã facultativ mãrfurile obişnuite ce fac obiectul transportului pe cãile ferate, cu vehicule sau prin poştã. În condiţii speciale se asigurã şi mãrfurile perisabile, periculoase, bunurile de valoare mare (bani, documente, hârtii de valoare, obiecte preţioase, colecţii, tablouri şi animale vii).

Riscurile asigurãrii:

Sunt acoperite urmãtoarele riscuri:

- incendiu, ploaie, trãsnet, grindinã, explozie, inundaţii, furtunã, avalanşe, etc;

- accidente ale mijloacelor de transport – ciocniri, loviri, derapãri, rãsturnãri;

- acte de tâlhãrie – spargere, scurgere/risipire sau furt al bunurilor asigurate, ca urmare a accidentului mijloacelor de transport;

- accidente în timpul încãrcãri, descãrcãrii bunurilor.

Excluderi: Nu se acordã despãgubiri pentru:

- pagube produse din cauza unor însuşiri proprii bunurilor transportate;

- pagube produse ca urmare a relei conservãri, de cãtre asigurat, a bunurilor transportate ca urmare a ambalãrii şi transportului bunurilor în stare deterioratã;

- pagube produse bunurilor transportate de: insecte, ger, cãldurã, etc;

- pagube produse bunurilor transportate ca urmare a predãrii spre expediere a unor bunuri excluse de la transport sub denumire falsã, inexactã, incompletã.

Suma asiguratã:

Poate fi formatã din:

- valoarea bunurilor potrivit facturii;

- costul transportului şi costul asigurãrii dacã acestea nu sunt incluse în valoarea facturii;

- cheltuielile şi taxele vamale;

- supraasigurarea de 10% din valoarea bunurilor, doar dacã nu s-a convenit altfel, pentru acoperirea acelor cheltuieli ce nu pot fi prevãzute la încheierea asigurãrii.

Prima de asigurare:

Se determinã prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de primã ce variazã în funcţie de felul transportului. Pentru protejarea bunurilor în timpul transportului terestru se pot încheia asigurãri facultative de abonament (transportul pe calea feratã, transportul cu vehicule, prin poştã sau în transportul combinat).

Asigurarea se încheie fãrã termen pentru sumele maxime stabilite de asigurãtor pe un vagon de cale feratã, un autovehicul, un colet.