Asigurări de Aviație

INTRODUCERE

Aviatia este un domeniu care presupune un nivel ridicat de risc si fie ca este vorba de producatori de aeronave, fie de companii aeriene, de accidente ale personalului navigant sau de raspundere civila legala fata de terti, asigurarea reprezinta o garantie pentru companiile care isi desfasoara activitatea in acest domeniu. Transportul aerian de marfuri si pasageri s-a dezvoltat mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial si a cunoscut o evolutie spectaculoasa intr-un timp scurt: capacitatea navelor a crescut rapid atat pentru marfa cat si pentru pasageri, numarul curselor a crescut simtitor si teritoriul deservit a ajuns sa acopere tot pamantul. Transporturile aeriene moderne presupun, prin importanta lor, si servicii auxiliare cum ar fi intretinerea aeronavelor si a motoarelor, pregatirea personalului (care include pilotii, insotitorii de bord, agentii, echipajele de sol), operativitatea si rapiditatea derularii expeditiei, dar si reducerea in mod constant a pretului de transport, confortul primirii si expedierii marfurilor, siguranta si cooperarea existenta intre companiile aeriene. Prin transportul de bunuri se realizeaza distributia marfurilor, se pun in legatura punctele de oferta cu cele de cerere si se stabilesc o serie de legaturi intre zone diferite din lume. In ceea ce priveste transportul de persoane, prin acesta se acopera nevoia de deplasare a indivizilor, atat in scop personal cat si profesional si se stabilesc o serie de contracte intre oamenii de pretutindeni.

Asigurarea reflecta un sistem de relatii economico-sociale, proces obiectiv necesar dezvoltarii economice si sociale izvorat din actiunea legilor economice obiective, care consta in crearea in comun a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac si alte cerinte economico-financiare, probabile, imprevizibile.

Asigurarile de aviatie reprezinta o categorie de asigurari extrem de specializata, aparuta in secolul XX, cu un caracter international mult mai accentuat decat in orice alta modalitate de transport, motiv pentru care se tranzactioneaza preponderent pe pietele internationale de asigurari, facand obiectul unor tratate internationale si multilaterale, care se refera in principal la navigatia si siguranta aeriana si la raspunderea operatorilor aerieni fata de terti. La inceput, asigurarile de aviatie au fost considerate asigurari de accidente, dar ulterior, datorita complexitatii lor si a diversitatii nevoilor de protectie, au devenit o categorie distincta. Dezvoltarea si diversificarea asigurarilor de aviatie sunt in mare masura datorate pietei Lloyd’s, prin sindicatele specializate, prima asigurare de acest fel fiind incheiata in anul 1911.

In 1934 s-a infiintat Uniunea Internationala a Asiguratorilor de Aviatie, organizatie ce grupeaza societati de asigurare si reasigurare, grupuri de asiguratori si pool-uri care practica asigurari de aviatie, obiectivele sale fiind crearea unui punct de vedere comun privind interesele asiguratorilor si reasiguratorilor internationali si constituirea unui forum al membrilor pentru a discuta probleme legate de aviatie si riscurile spatiale. Printre principalele companii cu experienta in asigurarile de aviatie pe plan international se pot mentiona: Generali, una dintre cele mai mari din Europa si cea mai reprezentativa din Italia, AGF si AXXA in Franta, Allianz in Germania, Associated Aviation Underwriters, ACE London Aviation Ltd. si sindicatele Lloyd’s de pe piata de aviatie din Anglia. Spre deosebire de alte tipuri de asigurari, in cazul celor de aviatie avem de a face cu o piata a brokerilor. Cum globalizarea s-a manifestat si la aceste firme, s-a ajuns ca patru brokeri majori sa domine piata, respectiv AON, Marsh and McLennan, Willis Corroon si Sedgwick, care trebuie sa fie permanent la curent cu tendintele pietei, pentru a actiona la cel mai inalt nivel al interesului clientului.

In aviatie, la fiecare contract de asigurare se examineaza calitatile pilotului, tipul aparatului de zbor, dotarea electronica la bord, aspectele geografice ale zborurilor, precum si scopul folosirii aparatului de zbor. Chiar si atunci cand doua avioane sunt asemanatoare, varietatea factorilor de risc la care sunt expuse face ca asigurarea lor sa fie particularizata, valoarea contractelor de asigurare fiind diferita, in functie de echipamentele electronice de la bord si de sistemele de ghidare instalate. Probabilitatea daunei totale depinde de vechimea aparatului, care priveste atat deteriorarea structurii sale cat si uzura motoarelor, de caracteristicile constructive si de configuratia aparatelor de zbor, care determina modul de manevrare al aeronavelor. Faptul ca peste 70% din accidentele produse in aviatia generala implica erori de pilotaj demonstreaza importanta deosebita a pilotilor, asiguratorii luand in calcul varsta pilotului, starea sa de sanatate, experienta si istoricul accidentelor anterioare. Totodata, daca pilotul schimba aparatul de zbor cu unul nou el trebuie reatestat, altfel societatea de asigurare va impune limite de asigurare asupra numarului orelor de zbor sau poate limita acoperirea numai la zborurile efectuate ziua si pe timp favorabil. In functie de scopul pentru care sunt utilizate aparatele de zbor, acestea se impart in aeronave ale liniilor de transport aeriene, aeronave proprietate personala, aeronave proprietate comerciala, speciale sau de inchiriat.

Evenimentul cel mai frecvent in asigurarile de aviatie il reprezinta catastrofa sau piederea totala, in care sumele ce vor fi platite drept despagubire se pot ridica la peste 125 milioane de dolari, iar daca avionul este plin cu pasageri la bord, raspunderile pot depasi 500 milioane de dolari pentru o cursa interna in SUA, spre exemplu. O alta deficienta cu care se confrunta societatile de asigurare o reprezinta numarul limitat de unitati expuse riscului, numarul avioanelor expuse la pierderi fiind mic in comparatie cu alte tipuri de bunuri, motiv pentru care asiguratorii nu dispun, pentru anumite clase de risc, de suficiente informatii pentru a permite calcule statistice corecte pe baza carora sa se stabileasca probabilitatea producerii riscului, ei trebuind sa se bazeze mai mult pe rationamente logice.

Elementele de referinta semnificative in evaluarea expunerilor la daune sunt reprezentate de conditiile de teren, conditiile atmosferice (furtuni puternice, tornade, furtuni de nisip sau ploi cu grindina) si alti parametri geografici, ce impun amplasarea aeroporturilor si frecventa de zbor, totodata fiecare avion avand o distanta minima necesara de rulare, atat la decolare cat si la aterizare. Unul dintre pericolele frecvente cu care se confrunta transporturile aeriene este legat de pasari, care patrund la motoare sau printre paletele elicei, cele mai multe pagube fiind produse de ulii, circa 60-70% din evenimente producandu-se in faza de pregatire a aterizarii, iar 40-30% dupa decolare, in faza de ascensiune.

Se asigura navele aeriene apartinand companiilor aeriene de transport si asociatiilor sportive, utilizate pentru transporturile de pasageri, precum si cele folosite pentru transportul utilitar, sportiv si de agrement, numite generic nave comerciale. Asigurarile sunt contractate de catre aviatia generala, linii aeriene de transport, aeroporturi, bazele aeriene si producatorii aparatelor de zbor. Cum nivelul daunelor este in crestere, afectand primele de asigurare, producatorii incearca sa gaseasca si alte modalitati de protectie, cum ar fi asigurarea la propriile companii si reasigurarea pe pietele specializate.

Asigurarea de aviatie acopera doua mari categorii de riscuri, respectiv riscuri pentru pierderea sau avarierea navei si riscuri de raspundere civila a companiei aeriene, care se impart in riscuri de raspundere fata de pasageri, pentru bagajele acestora si pentru marfurile transportate, si riscuri de raspundere civila fata de terti.