Asigurări de Bunuri

ASIGURĂRI DE BUNURI

1.1. Tipuri de asigurări de bunuri

Asigurările de bunuri au ca obiect valorile materiale, animalele, bunurile de tot felul, susceptibile a fi distruse sau vătămate de calamităţi ale naturii sau de accidente, indiferent de forma de proprietate.

În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asigurătorului (beneficiarului) o despăgubire. Nu este obligatoriu ca asigurătorul să plătească întreaga sumă pentru refacerea situaţiei financiare a asiguratului care a suferit o daună, deoarece în contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.

Asigurări de bunuri pot încheia persoane fizice şi persoane juridice cu domiciliul, sediul sau reşedinţa în România.

Actualmente în ţara noastră se practică o mare varietate de asigurări contractuale de bunuri, judecate după natura acestora, după riscurile la care sunt expuse bunurile şi după natura proprietăţii bunurilor. Astfel, conform criteriilor menţionate, pot fi identificate mai multe forme de asigurare a bunurilor incluse în obiectul de activitate al unor asigurători cum sunt:

-asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora pentru cazurile de pagube produse de incendiu şi alte calamităţi;

-asigurarea lucrărilor de construcţii montaj şi a răspunderii constructorului;

-asigurarea mijloacelor de transport auto;

-asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de tâlhărie;

-asigurarea geamurilor şi a oglinzilor;

-asigurarea completă a gospodăriilor persoanelor fizice;

-asigurarea aeronavelor;

-asigurările maritime;

-asigurările de credite şi garanţii;

-asigurările agricole cu cele două produse de bază – asigurarea culturilor agricole şi a rodului viilor şi asigurarea animalelor.

Crearea unor noi societăţi de asigurare şi spargerea monopolului statului în domeniul asigurărilor au creat premisele unei reale concurenţe şi, implicit, au dus la apariţia unor produse noi de asigurare. Tendinţa care se manifestă în ramura asigurărilor de bunuri este de a oferi poliţe globale, care să ofere o protecţie largă împotriva unui complex de riscuri.

Se urmăreşte astfel, satisfacerea pretenţiilor şi a posibilităţilor unui număr cât mai mare de cumpărători ai produselor de asigurare.

Asigurările facultative de bunuri se disting prin câteva trăsături distinctive şi anume:

a) Au la bază principiul voluntariatului, protecţia asigurătorului intervenind doar din momentul exprimării acordului de voinţă al asiguratului, care are drept rezultat încheierea unui contract de asigurare în baza căruia, contra primei plătite de asigurat, societatea de asigurare acoperă riscurile subscrise.

Produsele de asigurări de bunuri se adresează atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice (fig. 1).

Fig. 1: Produse de asigurări de bunuri

b) Răspunderea societăţii de asigurare este limitată în timp, la durata contractului, respectiv la termenele de răspundere înscrise în contract. Cum s-a arătat, asigurările de bunuri se încheie obişnuit pe perioade de un an, iar la cererea asiguratului, ele se pot încheia pe perioade subanuale.

c) În asigurările facultative de bunuri operează principiul răspunderii asigurătorului după expirarea “perioadei de aşteptare” sau a perioadei de graţie care este în fapt, un termen de siguranţă pentru asigurător în ceea ce priveşte declanşarea răspunderii pentru riscurile asumate. Perioada de aşteptare este diferită, de exemplu la asigurarea autocasco este de 24 de ore, de la data plăţii primei sau a celei dintâi rate de primă; la asigurarea complexă este de 5 zile , şi socotită de la aceeaşi dată, la asigurarea animalelor pentru riscul de deces din cauza anemiei infecţioase este de 26 de zile, şi exemplele pot continua.

d) Sumele asigurate în cadrul asigurărilor facultative se stabilesc la cererea asiguratului, luând ca bază valoarea reală a bunului în momentul cuprinderii în asigurare. Supraevaluarea acestei valori ar genera, în cazul producerii evenimentului asigurat îmbogăţirea fără just temei a asiguratului, iar subevaluarea nu i-ar permite acestuia înlocuirea bunului distrus sau avariat. Există cazuri când, în mod deliberat, asiguratul se asigură la o sumă redusă faţă de valoarea reală a bunului, caz în care, evident la producerea riscului el va fi indemnizat cu o valoare mai mică decât nivelul pagubei suferite, în temeiul faptului că şi prima de asigurare plătită a fost mai mică, decât în cazul în care asigurarea s-ar fi făcut la valoarea reală a bunului.

e) Asigurările facultative de bunuri pot fi încheiate de orice persoană fizică sau juridică deţinătoare de bunuri care pot face obiectul asigurării. Asigurătorul poate fi oricare societate de asigurare care are în obiectul său de asigurare asigurări de bunuri, de un fel sau altul.

Asigurările facultative de bunuri sunt asigurări parţiale, contractarea lor făcându-se la solicitarea asiguraţilor. Pentru a evita, însă, substituirea bunurlor preluate în asigurare, se condiţionează perfectarea contractului de asigurare de către asigurător, cu aducerea în asigurare a unor bunuri de acelaşi fel.