Asigurări de Persoane

2. Studiu de caz: ASIGURĂRI DE PERSOANE ALIANZ - ŢIRIAC

- Asigurarea de incapacitate temporară de muncă şi pierderi din întreruperea activităţii ca urmare a incapacităţii temporare de muncă pentru avocaţi, notari, medici liber - profesionişti cu cabinet propriu

- Asigurarea de accidente şi răspundere civilă a membrilor asociaţiilor de vânătoare şi/sau pescuit sportiv

- Asigurarea de accidente a persoanelor din autovehicule închiriate

- Asigurarea de accidente a turiştilor prin societăţi specializate de turism sau prin structuri de cazare, cu extinderea opţională a acoperirii pentru pagube la bunuri si bagaje

- Asigurarea de accidente a călătorilor prin societăţi specializate de transport călători, cu extinderea opţională a acoperirii pentru pagube la bunuri si bagaje personale

- Asigurarea de accidente a conducătorilor auto si a altor persoane aflate in autovehicule

- Asigurări de accidente persoane

Asigurarea constituie un mijloc de a repartiza, asupra unui mare număr de persoane fizice şi juridice, paguba provocată de un fenomen sau de un complex de fenomene unui număr redus dintre acestea.

Apariţia asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul daunelor în permanenta creştere, iar a reasigurărilor pentru sprijinirea între ei,a celor care administrează fondurile si activităţile de asigurare. Altfel spus este vorba de preluarea daunelor şi a procesului de dezdăunare pe cât mai multe umere. Datorită acurateţii, incertitudinii dar şi răspunderilor cu care se întâlnesc la fiecare pas, asigurările de bunuri, persoane si răspundere civilă,experienţa dar şi practica curentă au impus necesitatea reglementării raporturilor dintre persoanele fizice şi juridice care iau parte la asigurare, în calitate de asiguraţi, şi respectiv societăţile de asigurare, bunurile şi persoanele care sunt cuprinse în asigurare, riscurile acoperite prin asigurare, drepturile şi obligaţiile ce revin parţilor din asigurare, etc.

Dacă nu ar exista riscuri, nu ar exista asigurarea. Importanţa care este atribuită riscului este determinată de adversitatea oamenilor faţă de risc. Adversitatea faţă de risc implică faptul că o persoana este de acord să plătească,uneori chiar mai mult decât ar trebui,pentru un anumit nivel de certitudine în viitor.

O persoană îşi cumpără prin plata unei prime de asigurare certitudinea că altcineva, asiguratorul, îi va acoperi pierderile în cazul în care acestea apar.

NECESITATEA PRACTICĂRII ASIGURĂRILOR

Cererea de asigurare de persoane, bunuri şi răspundere civilă vine din partea persoanelor fizice, care vor să încheie contracte de asigurare pentru protecţia lor şi a familiilor lor, precum şi din partea unităţilor economice preocupate să ofere securitate salariaţilor lor în caz de accidente sau de boli profesionale.

Progresele remarcabile înregistrate de ştiinţă şi tehnică au condus în timp la uşurarea muncii,la creşterea productivităţii,la dezvoltarea economică şi socială şi la sporirea continuă a producţiei. În anumite împrejurări,dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii poate provoca accidente care să avarieze sau să distrugă complet anumite mijloace de producţie şi bunuri de consum ori să afecteze capacitatea de muncă sau chiar viaţa oamenilor.

Anumiţi factori socioeconomici pot provoca fenomene cu efecte negative asupra desfăşurării activităţii economice cum ar fi:crizele economice,şomajul,inflaţia,din care rezultă că unele fenomene sunt independente de voinţa oamenilor,având un caracter obiectiv,iar altele sunt legate de atitudini sau activităţi ale omului, având un caracter subiectiv.

Astfel,cunoaşterea împrejurărilor în care se pot produce diferite fenomene ce perturbă desfăşurarea normală a activităţilor economice şi provoacă pagube, permite omului să ia măsuri pentru a evita apariţia unor astfel de fenomene, de a limita acţiunea lor distructivă. Asigurările s-au născut din nevoia de protecţie a bunurilor omului împotriva forţelor distructive ale naturii,în situaţiile pierderii sau reducerii capacitaţii de muncă, ca urmare a accidentelor, bolilor, sau atingerii unei anumite limite de vârstă.

Asigurările de persoane au ca obiect garantarea plaţii unei sume de bani de către asigurator, în cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizică a asiguratului, şi anume: vătămare corporală, îmbolnăvire, decesul sau supravieţuirea acestuia.

În cazul asigurărilor de bunuri, asiguratorul se angajează să dezdăuneze pe asigurat pentru paguba suferită prin avarierea sau distrugerea bunurilor asigurate ca urmare a producerii riscului asigurat. Având caracter reparator, indemnizaţia datorată de asigurator nu poate fi mai mare decât dauna suferită de asigurat şi, fireşte, nici decât suma asigurată.

În cazul în care o persoană fizică sau juridică şi-a asigurat un bun oarecare, din eroare sau cu intenţie, pentru o suma mai mare decât valoarea reală a acestuia, şi a achitat primele de asigurare aferente acestei sume supraestimate, la distrugerea acelui bun de către un sinistru, asiguratul are dreptul la o despăgubire limitată la valoarea daunei înregistrate, fără ca aceasta să depăşească suma asigurată.

Altfel stau lucrurile la asigurările de persoane. Aici suma asigurată se stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în funcţie de nevoile şi de posibilităţile sale financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiaşi eveniment (complex de evenimente) şi pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurator. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării are dreptul sa încaseze drepturile de asigurare de la toţi asiguratorii, deoarece aici nu mai este vorba de daună ca la asigurările de bunuri. Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu suferă restricţiile la care este supusă asigurarea de bunuri.

Dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul a suferit o vătămare corporală sau a contractat o maladie care i-a afectat capacitatea de muncă, el are dreptul la o indemnizaţie de asigurare care să facă posibilă refacerea situaţiei sale financiare existente înaintea producerii accidentului sau contactării bolii.

Asigurările de persoane se pot clasifica in funcţie de riscul asigurat, de momentul achitării primei, de momentul încasării sumei asigurate şi de forma pe care acestea o îmbracă. Astfel, în funcţie de riscul acoperit, asigurările de persoane pot fi:

a) asigurări de supravieţuire;

b) asigurări de deces;

c) asigurări mixte de viată;

d) asigurări de accidente;

e)asigurări de boală;