Contractul de Asigurare - Principii

1.Definirea si trasaturile juridice ale contractului de asigurare

1.1 Definirea contractului de asigurare

Relatiile sociale dintre oameni se realizeaza in baza unor intelegeri verbale sau scrise, pe baza contractelor.

Art. 942 din Codul civil roman defineste contractul in felul urmator: “acordul intre doua sa mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic.”

Contractul de asigurare este un contract cu caracter civil. Orice asigurare este o activitate comercila pentru societatea de asigurari si nu se poate incheia cu titlu gratuit.

“ Primele polite de asigurare (maritima), care se pstreaza azi in diverse muzee ale lumii, incheiate de negustorii din Genova, Pisa, Florenta si Venetia, in secolul al XIV-lea, sunt scrise in limba italiana si reprezinta modelul pe baza caruia s-au dezvoltat si celelalte polite.”¹

Din punct de vedere juridic, contractul de asigurare face parte din categoria contractelor aleatorii.

Codul civil prevede la art. 1356: “contractul aleatoriu este convenienta reciproca ale carei efecte, in privinta beneficiilor si a pierderilor pentru toate partile, sau pentru una sau mai multe dintre ele, depinde de un eveniment incert.” Contractul dee asigurare este primul care se incadreaza in aceasta categorie.

Contractul de asigurare este actul juridic consensual, aleatoriu, sinalagmatic, cu titlu oneros si cu executare succcesiva, prin care asiguratul se obliga sa plateasca o anumita suma de lei numita prima de asigurare, in schimbul careia asiguatorul isi asuma obligatia ca la producerea evenimentului (riscul asigurat) sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea de asigurare sau suma asigurata, in limitele convenite precum si in onoarea obligatiilor de raspundere civil ace revin asiguratilor fata de terti.²

1.2 Trasaturile juridice ale contractului de asigurare

Din definitia prezentata mai sus rezulta trasaturile juridice caracteristice ale contractului de asigurare.

a. Contractul de asigurare este un contract personal intrucat obiectul asigurarii poate fi o propietate, un bun sau un interes; prin contractul de asigurare se asigura persoana sau persoanele si proprietatea.

Daca asiguratul vinde proprietatea asigurata, noul proprietar nu este asigurat in baza aceluiasi contract, decat daca societatea de asigurari accepta acest fapt.

b. Contractul de asigurare este consensual deoarece, pentru formarea si existenta sa valabila , este necesara simpla exprimare a partilor, neinsotita de vreo forma de publicitate juridica. Forma scrisa, ce se intelege in mod obligatoriu (art. 10 din lege), reprezinta numai proba contractului nu si o conditie pentru existenta sa.

“Contractul de asiguare se incheie in forma scrisa, insa aceasta nu este ceruta ad validatem, ci numai pentru ad probationem”.¹ In consecinta, lipsa formei scrise nu atrage nulitatea contractului, ci determina numai limitarea posibilitatii de a dovedi existenta si continutul acestuia.

Daca partile si-au preconstituit un inscris pentru dovedirea contractului incheiat, acesta trebuie sa fie susceptibil de a avea in vedere ca, intr-adevar contractul a fost incheiat. Polita de asigurare sau certificatul de asigurare, precum si chitanta (decontul) de prima transmisa asiguratului face dovada existentei contractului de asigurare.

c. Contractul de asigurare este sinalagmatic (bilateral), deoarece esentiala in componenta este reciprocitatea drepturilor si obligatiilor, inclusiv interdependenta acestora.

Astfel, obligatiei asiguratului de a plati prima de asigurare ii corespunde obligatia asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare pentru pierderea ce a inregistrat-o ca urmare a producerii evenimentului asigurat, dupa cum si sub aspectul drepturilor se constata ca asiguratul care a platit prima de asigurare este indreptatit sa fie indemnizat de asigurator pentru piederea suferita din indemnizarea asiguratului direct. La randul sau, asiguratorul nu este tinut de obligatia de a plati vreo indemnizatie pana la plata primei de asigurare aferente riscului si este in drept a o pretinde de la asigurat. Realizarea obligatiei societatii de asigurari depinde de indeplinirea prealabila a obligatiei asiguratului.

d. Contractul de asigurare este cu titlu oneros, deoarece, in esenta, fiecare parte isi doreste obtinerea unui avantaj. Caracterul oneros este evident la contractul de asigurare din reciprocitatea prestatiilor: respectiv asiguratul, prin plata primei de asigurare, urmareste sa obtina protectie si, in final, indenmizarea pentru piederea inregistrata ca urmare a producerii evenimentului asigurat; asiguratorul are la dispoztie prima de asigurare in schimbul protectiei acordate asiguratului si platii indemnizatiei de asigurare. Criteriul cel mai acceptat pentru determinarea caracterului onros al contractului in general si a contractului de asigurare in mod special rezulta din analiza cauzei contractului si nu din interdependeanta drepturilor si obligatiilor.