Implicații ale directivelor europene în domeniul asigurărilor non-viață

Cuprins proiect Cum descarc?

1. Introducere 3
2. Principalele reglementari in cadrul asigurarilor non-viata 4
2.1. Formarea pietei unice europene a asigurarilor 4
2.2. Intermedierea de asigurari 5
2.3. Distributia de asigurari 7
2.4. Legislatia RCA 8
2.5. GDPR - Regulamentul General pentru Protectia Datelor Personale 8
2.6. DIRECTIVA privind accesul la activitate si desfasurarea activitatii de asigurare si de reasigurare (Solvabilitate II) 9
Implicari politice ale directivei Solvabilitate II 10
2.7. DIRECTIVA 2009/103/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei raspunderi 10
3. Bibliografie: 12

Extras din proiect Cum descarc?

1. Introducere
Activitatea de asigurare este acea prestatie, care desemneaza, in principal oferirea, intermedierea, negocierea, incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfasurata.
Asigurarea este operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea unor anumite riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate.
Asiguratorul este persoana juridica (societatea de asigurare), care in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanelor asigurate sau de a plati o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde - in baza legii - fata de terte persoane.
Asiguratul este persoana fizica sau juridica (clientul) care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori persoana fizica ce se asigura impotriva unor evenimente ce pot aparea in viata sa, precum si persoana fizica sau juridica ce se asigura pentru prejudiciul pe care il poate produce unor terte persoane.
Directiva este un act legislativ care stabileste un obiectiv pe care trebuie sa il atinga toate statele membre. Fiecare dintre ele are insa libertatea de a decide asupra modalitatilor de indeplinire a obiectivului stabilit. 
Principalele reglementari in cadrul asigurarilor non-viata
1. Formarea pietei unice europene a asigurarilor
O reglementare importanta in cadrul acestui domeniu o reprezinta procesul de maturizare a pietei unice europene a asigurarilor. In acest proces exista realizari si neajunsuri.
Dezvoltarea pietei unice europene a asigurarilor a fost un proces de lunga durata, gradual, desfasurat in cadrul a multi ani.
Directivele Uniunii Europene referitoare la asigurari reprezinta principiile general acceptate la nivelul Comunitatii Europene cu scopul de a uniformiza normele de asigurari si de a facilita comertul international, referindu-se in primul rand la activitatea de asigurare , dar si la cea de reasiguare.
In prezent nu exista o piata unica europeana a asigurarilor, intrucat tarile member ale Uniunii Europene, cat si cele care abia au aderat la aceasta au legi la nivel national diferite, cat si unele elemente cultural-economice distincte.
Piata paneuropeana respecta principiile de baza ale Tratatului de le Roma, si anume libera ciculatie a oamenilor, bunurilor, a seviciilor si a capitalului intre statele membre.
Pentru constituirea unei piete unice a asigurarilor, in Uniunea Europeana, o serie de directive au fost promulgate in decursul a 35 de ani, cumuland cu introducerea pasaportului unic european in sectorul de asigurari. Aplicarea acestor masuri s-a extins prin acordul incheiat cu tarile ce formeaza Zona Economica Europeana, si asupra Islandei, Liechtenstein-ului si Norvegiei, deoarece normele stipulate in acord includ toate directivele pe care se bazeaza piata europeana a asigurarilor.
Deoarece Elvetia s-a retras din acordul cu Zona Economica Europeana, ea a semnat un acord cu Uniunea Europeana pe 1 ianuarie 1994 in ceea ce priveste asigurarea de proprietate. Acest acord le garanteaza companiilor de asigurari non-viata din U.E. si Elvetia dreptul reciproc de a-si crea reciproc filiale sau agentii una pe teritoriul celeilalte in conditii identice acelora care, inainte de 1 iulie 1994, au fost aplicate intre tarile membre ale U.E.

Fisiere în arhivă (1):

 Implicatii ale directivelor europene in domeniul asigurarilor non-viata.docx

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Bibliografie

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l24237&from=RO
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:24040301_1&from=RO
http://1asig.ro/IDD-o-noua-etapa-pentru-industria-europeana-de-asigurari-articol-3,100-59608.htm
http://www.primm.ro/2018--un-an-marcat-de-schimbari-legislative--ce-ne-aduce-2019_2248.html
http://www.asigurariledeviata.ro/1asig_60291_Reglementarea-impa.html
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32009L0138&from=en
http://nl.milliman.com/uploadedFiles/insight/2014/solvency-ii-nutshell.pdf
https://en.wikipedia.org/wiki/Solvency_II_Directive_2009
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32009L0103&from=ro#d1e803-11-1