Politica de Profit și de Dividend a Societăților de Asigurare

CAPITOLUL I

PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A ASIGURĂRILOR ŞI REASIGURĂRILOR

I.1. TRĂSĂTURILE GENERALE ALE PIEŢELOR DE ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI

Creşterea economică deosebită a ţărilor industrializate în ultimele decenii, progresul tehnic şi dezvoltarea socio-umană sub toate aspectele au dus la apariţia şi dezvoltarea într-un ritm alert a pieţelor de asigurări şi reasigurări.

Această dezvoltare a pieţelor a fost determinată de faptul că atât cererea determinată de complexitatea şi multiplicarea riscurilor - cât şi oferta, ce cuprinde diferite posibilităţi de acoperire a riscurilor, au cunoscut o creştere fără precedent.

Factorul cerere de asigurare influenţează dimensiunea pieţelor de asigurări numai în procesul confruntării ei cu oferta. Acest factor, din punct de vedere al suportabilităţii de către membrii societăţii, persoane fizice sau juridice, se află în corelaţie cu dezvoltarea economică a fiecărei ţări, chiar zone, cu accesul la venituri, iar interesul pentru acest tip de servicii este potenţat de relaţiile de proprietate şi de nivelul de cultură şi instruire.

Celălalt factor ce dă dimensiunea pieţelor de asigurări - oferta - aceasta se caracterizează prin prezenţa, în funcţie de condiţiile fiecărei ţări sau zone geografice, a societăţilor comerciale de asigurări şi asigurare-reasigurare sau banc-asigurare, a organizaţiilor de asigurare de tip mutual şi a asociaţiilor de asigurare.

Acest tip specific de servicii, caracterizat prin neomogenitatea produselor oferite determină condiţii speciale de manifestare a concurenţei. Pe aceste pieţe se manifestă o concurenţă perfectă numai în cazul oferirii aceleiaşi categorii de produse de către asigurători diferiţi. Cu alte cuvinte, concurenţa va apare numai între societăţi având acelaşi profil, care vând acelaşi tip de produs, adică încheie asigurări împotriva aceluiaşi risc. Astfel, orice piaţă a asigurărilor este în fapt alcătuită din atâtea componente câte subramuri ale asigurării se practică. Concurenţa se manifestă în cadrul acestor subramuri prin oferirea unor condiţii de asigurare diferite, ceea ce face ca "produsul" oferit să se individualizeze şi să intre în competiţie cu celelalte oferte.

În privinţa transparenţei existente pe o astfel de piaţă trebuie să se considere dificultăţile în cunoaşterea exactă din partea potenţialilor beneficiari a deosebirilor între oferte concurente, în condiţiile depăşirii de către aceştia a dificultăţilor legate de întelegerea exactă a efectului asigurării, raportul dintre valoarea bunurilor asigurate, riscurile acoperite şi prima de asigurare.

Pieţele de asigurări şi reasigurări mai sunt caracterizate şi de gradul lor de atomizare, adică de numărul de ofertanţi şi solicitanţi de pe piaţă, număr care determină influenţarea sau nu a activităţii unei societăţi de către alta.

Gradul de atomizare pe câteva pieţe ale asigurărilor din ţări ce ocupă locuri importante în domeniul asigurărilor pe plan mondial, dat de numărul organizaţiilor de asigurare din acestea, este destul de diferit.

În Marea Britanie funcţionau în 1996 un număr de 818 societăţi de asigurare, în Franţa - în acelaşi an - funcţionau 570 companii de asigurare, în Germania - 719, în Suedia - 492.

Se remarcă faptul că numărul organizaţiilor de asigurare din ţările menţionate este mare, acestea fiind pieţe mature, cu o experienţă şi dezvoltare de câteva decenii şi care servesc unor economii dezvoltate. Aici întalnim toate formele de existenţă a ofertanţilor de asigurări.

Alte ţări europene sunt caracterizate de un număr redus de companii de asigurare autorizate, exemplul Ungariei - 15 societăţi în 1996, Poloniei - 42 societăţi, Slovaciei - 23, ceea ce duce la aprecierea că atomizarea pieţelor de asigurări constituie în multe ţări un deziderat.

Un element important ce îşi aduce contribuţia la manifestarea concurenţei pe pieţele asigurărilor este libertatea de mişcare (intrare -ieşire) a agenţilor economici pe pieţe; acest element specific economiilor de piaţă determină manifestarea liberă a legilor pieţei prin deschiderea faţă de mediul economic şi social.

Unele pieţe europene sunt caracterizate de creşterea sau scăderea în timp a numărului de societăţi de asigurare, ce determină apariţia de noi companii, concomitent cu lichidarea sau fuzionarea altora.

Datele statistice ne ofera exemple pentru ambele situaţii. Astfel, în timp ce piaţa Ungariei este caracterizată de o creştere de la 7 la 15 a numărului de companii de asigurare, între 1990 şi 1996, deci cu 85,7%, iar cea a Poloniei de la 27 companii în 1992 la 42 în 1996, deci cu 33,3%; în Germania s-a înregistrat o scădere a numărului companiilor cu 8,1%, de la 762 în 1990 la 719 în 1996, iar în Franţa, scăderea a fost de 7,2%, adica de la 614 companii in 1990 la 570 in 19962.

Aceste fluctuaţii demonstrează că pieţele asigurărilor nu sunt închise, ci în continuă mişcare.

Cu privire la potenţialul de creştere a sectorului asigurărilor se relevă în primul rând faptul ca este uriaş. Astfel, într-un singur an - 1996, suma încasărilor din prime de asigurare în Europa s-a cifrat la 638.000 mil. ECU adica 29.8% din volumul mondial. Cele 15 state ale UE reprezentau cca. 93,2%, astfel ca 5.430 societăţi de asigurare îşi disputau atragerea în asigurare a celor circa 373 mil. locuitori ai Uniunii.

Un indicator deosebit de interesant şi relevant în dezvoltarea sectorului este densitatea asigurării, adică suma anuală a primelor de asigurare ce revine în medie pe un locuitor. Analiza acestui indicator evidenţiază certe disparităţi pe plan mondial. La sfârşitul anului 1995, la nivel mondial, cifra înregistrată era de 475 USD/locuitor, cu diferenţe foarte mari între zone: Europa de Vest atingea 1.550 USD/locuitor, Asia se situa la nivelul de 267 USD/locuitor, iar Europa de Est la numai 30 USD/locuitor. Cifrele variază în funcţie de o serie de factori, cum sunt: standardul dezvoltării economice, nivelul de viata, regimul fiscal, etc.

Dinamica primelor încasate în decursul unei perioade de timp evidenţiază tendinţele care se degajă din evoluţia ramurii asigurărilor şi mai ales raporturile acesteia cu ansamblul economiei mondiale.

Îmbunătăţirea raportului între primele de asigurare şi PIB - adică a indicatorului "penetrarea asigurării" - se datorează şi modificării în timp a comportamentului potenţialilor beneficiari ai asigurărilor, firme şi persoane fizice. Astfel, odată cu creşterea veniturilor şi satisfacerea nevoilor vitale se trece la disponibilizarea unor fonduri şi pentru procurarea de servicii - cum este şi cel de asigurare. Iar în condiţiile în care asigurarea oferă, pe lângă protecţia împotriva anumitor riscuri şi posibilitatea economisirii şi fructificării unor disponibilităţi băneşti (în cazul asigurărilor de viaţă), acest serviciu devine şi mai atractiv.

Tendinţa de îmbunătăţire a gradului de penetrare a asigurărilor se constată pe ansamblul ţărilor membre ale OCDE, ca şi în ţările Uniunii Europene. Cu toate acestea, decalajul dintre ţara cu gradul cel mai ridicat de penetrare şi ţara cu gradul cel mai scazut continuă să fie apreciabil.

PRINCIPALELE PIEŢE INTERNAŢIONALE DE ASIGURĂRI Şi

REASIGURĂRI

Deceniul 1985-1995 a fost caracterizat, din punct de vedere al evoluţiei volumului serviciilor de asigurare, de o creştere constantă, datorată evoluţiei generale pozitive a economiei mondiale.