Rolul sectorului asigurărilor în sistemul economico-financiar

1. Definirea termenilor

După Laurențiu Mihai asigurarea “este un mijloc de protecție împotriva pierderilor financiare. Este o formă de gestionare a riscurilor, utilizată în principal pentru a se asigura împotriva riscului unei pierderi”. Pe scurt, asigurarea protejează oamenii de riscurile ce se pot ivi în viață, contra unei sume de bani.

Asigurarea este bazată pe principiul mutualității, în sensul că fiecare contribuie cu câte o suma mică pentru a se crea un fond care sa se repartizeze celor care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat.

Definiția sistemului financiar: “Sistemul financiar reprezintă un set de instituții care facilitează circulația pe piețele financiare a instrumentelor financiare. Altfel spus, sistemul financiar intermediază circulația banilor de la cei care acumulează economii (creditori) către cei care fac cheltuieli (debitori) pentru realizarea unor proiecte și pentru acest lucru sunt gata să achite un anumit preț.” Având în vedere că pentru asigurări se plătește o primă, este clar că acest sector are un rol în sistemul financiar.

Sistemul financiar poate fi atât privat, cât și public.

Componentele sistemului financiar privat sunt:

- Finanțele întreprinderilor și altor entități private;

- Creditul bancar privat;

- Asigurări sociale private și asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă;

- Finanțele gospodăriilor.

Componentele sistemului financiar public sunt:

- Bugetul de stat;

- Bugetele locale;

- Asigurările sociale;

- Creditele cu entități publice;

- Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă.

Sistemul economic reprezintă o totalitate de elemente care se află în interacțiune și formează o unitate distincă.

Există mai multe tipuri de sisteme:

- Sistemul economiei naturale, unde bunurile produse sunt destinate autoconsumului fără a se apela la schimb.

- Sistemul economiei de piață care este o treaptă superioară a economiei de schimb.

- Sistemul economic de comandă, unde statul gestionează singur producția, schimbul și repartiția bunurilor și serviciilor.

- Sistemul economiei mixte care reprezintă o îmbinare a sectorului public cu cel privat, a mecanismelor pieței cu reglementare publică, o îmbinare a mecanismelor de diferențiere de avere cu asigurarea anumitor garanții sociale.

1.Istoria asigurărilor

Dupa cum am descoperit la curs , asigurarea nu a aparut recent in viețile oamenilor moderni, ci dateaza încă din anul 300 î.Hr., însă, în acea perioadă, aceasta avea un sens mult mai caritabil și solidar. La început, membrii societății din acele vremuri strângeau bani pentru a asigura o înmormântare oamenilor fără posibilități financiare. Se poate observa că, în acele vremuri, comunitatea era mult mai strânsă, oamenii erau obișnuiți să-i ajute pe cei aflați în nevoie.

În jurul anului 1754 î.Hr., asigurarea a apărut într-un izvor scris (pe o rocă foarte dură - diorit), numit “Codul lui Hammurabi”. El cuprindea în jur de 300 de articole de lege și un epilog, iar partea legată de asigurare expunea obligația ca cetățenii să-l plătească pe cel furat sau cel care suferea de pe urma unor dezastre naturale. Cu timpul, datorită modernizării societăților, au apărut asigurări pentru schimbul de bunuri pe mare, astfel a luat naștere legea marină numită “Bottomry” care cuprindea despăgubiri pentru vremea rea, atacurile piraților etc. În zilele noastre există asigurări pentru casă, afacere, propria viață, mașină, familie, calătorii și așa mai departe. Diferența între asigurările din trecut și cele de acum este legată de faptul că fiecare persoană plătește pentru propria protecție, nimeni nu mai contribuie pentru a-și ajuta aproapele.

Având în vedere istoria îndelungată și vastă a asigurărilor, consider că, societatea noastră de astăzi nu ar putea funcționa fără acestea. Pe lângă faptul că unele asigurări au devenit obligatorii (asigurarea pentru mașină), multe persoane ar avea un trai mult mai precar dacă ar fi nevoite să scoată din buzunar bani pentru un accident rutier sau pentru diferite operații. Fară contribuțiile plătite la stat, care ne oferă majoritatea serviciilor medicale gratuit, am mai putea să ne permitem analizele anuale și multe alte consultații? Cu salariul mediu pe economie din România, sigur nu. Așadar, asigurările nu au fost și nu sunt un moft sau o aroganță, ele sunt necesare pentru bunul mers al societății.

2. Asigurările publice și private

E bine de știu că sectorul asigurărilor s-a dezvoltat mult cu timpul, însă ideea sa de bază a rămas aceeași. Acum nimeni nu mai depinde de restul comunității pentru a-și despăgubi anumite accidente sau inccidente, ci contribuie la bugetul de stat ca acesta să se ocupe de problemele fiecăruia. Dacă contribuțiile pentru sănătate și pentru apărare ar dispărea, atunci n-ar mai exista servicii gratuite de sănătate, poliție, pompieri și toți oamenii ar apela la serviciile private care sunt mult mai costisitoare. Guvernul nu poate asigura tot ce își doresc oamenii, de aceea companiile de asigurări de proprietate, de afaceri, de călătorie etc. au succes.

Oricât de dezvoltată ar fi o țară, Guvernul acesteia nu ar putea asigura toate formele de protecție pe care le oferă o companie privată. Nu ar fi corect ca toți oamenii dintr-un stat să plătească taxe pentru a fi asigurați într-o călătorie, dacă acesția nu ies niciodată din țară. Însă, ei sigur vor avea nevoie de spitalizare sau de un set de analize, de care se vor bucura în mod gratuit. Serviciul medical și cel de apărare servește tuturor. Așadar, firmele private de asigurări își au rostul lor și fiecare persoană poate alege ce vrea să-și protejeze.