Operațiuni bancare - studiu de caz

Auditul bancar reprezinta ansamblul de actiuni de evaluare, verificare si control a activitatii bancii, implicit a documentelor financiar-contabile finale elaborate de aceasta (bilantul contabil, contul de profit si pierderi), pentru a stabili daca acestea ofera o imagine fidela a activitatii perioadei (de obicei un an finaciar).

Se pot distinge doua trasaturi fundamentale ale auditului bancar:

- depistarea erorilor si a fraudei;

- prevenirea erorilor si a fraudei.

Exista o falsa impresie generala ca scopul auditului este de a depista erori, fraude, dar nu acestea sunt elementele definitorii ale unui audit. Auditul poate releva prezenta unor greseli sau a unei fraude, dar aceste elemente sunt trasaturi secundare ce apar in urma unei activitati normale de audit. Auditul implica, in principal, actiuni de verificare si control ale activitatii bancii si certificarea in final a corectitudinii, sub toate aspectele semnificative, a cifrelor inscrise in documentele financiar-contabile finale.

Definitia si tipologia misiunilor de audit

Tipologia auditului cuprinde o serie de clasificari ale acestui proces multidimensional dupa cum urmeaza :

1. In functie de obiectivul urmarit auditul este:

Auditul situatiilor financiare in care se examineaza informatiie din situatiile financiare de sinteza. Criterul de auditare consta in normele nationale si internationale de contabilitate iar raportul de audit contine exprimarea unei opinii cu privire la prezentarea unei imagini fidele a acestor situatii, conform criteriului stabilit. De cele mai multe ori, situatiile financiare incluse in acest audit sunt : bilantul contabil, contul de profit si pierderi, situatia fluxurilor de trezorerie, situatia modificarilor in capitalul propriu, precum si notele insotitoare ale declaratiilor financiare.

Auditul de conformitate in care se examineaza actiunile bancii din perspectiva politicilor stabilite, codurilor, normelor si reglementarilor, etc., in scopul evaluarii eficientei si eficacitatii lor in atingerea obiectivelor organizatiei. iar raportul de audit contine referiri la conformitatea cu politicile, codurile, etc. stabilite. In mod normal, rezultatele auditelor externe de conformitate sunt raportate unei persoane din interiorul entitatii economice auditate si nu unor utilizatori externi. Managerii reprezinta principalul grup de utilizatori interesati de rezultatele auditului de conformitate din perspectiva respectarii reglementarilor si regulilor interne si externe asociate unei activitati pe care o conduc.

2. In functie de modalitatea de organizare a activitatii de audit si de apartenenta auditorilor, se pot distinge trei tipuri de audit:

Auditul guvernamental, care se efectueaza de catre angajatii institutiilor publice specializate (cum ar fi primariile, Ministerul Finantelor Publice, Curtea de Conturi, etc., sau in cadrul sistemului bancar, de catre Banca Nationala a Romaniei) si poate include audit de conformitate si audit operational iar in cazul misiunilor de supraveghere ale Bancii Nationale a Romaniei, si auditul situatiilor financiare.

Auditul bancar extern este activitatea de audit organizata de catre un auditor independent - o firma specializata in activitatea de audit, ca urmare a solicitarii bancii, contra unui comision platit de banca comerciala respectiva.

Banca comerciala numeste auditorul independent si are obligatia de a publica bilantul contabil impreuna cu opinia auditorului independent.

Auditul bancar intern este activitatea de audit organizata in interiorul unei banci comerciale de catre un departament specializat al bancii, inclus in organigrama acesteia, la un nivel care sa permita independenta activitatii de audit si a opiniei formulata si transmisa conducerii bancii in urma auditului efectuat.

Acesta se poate defini ca o examinare de specialitate, ca o evaluare a activitatii desfasurate de banca atat la nivelul directiilor generale, directiilor de specialitate si compartimentelor functionale din cadrul centralei bancii respective, cat si la nivelul unitatilor teritoriale, avand ca obiect sprijinirea conducerii centrale si a unitatilor teritoriale in vederea adoptarii celor mai adecvate masuri in activitatea proprie, in raporturile cu Banca Nationala a Romaniei, cu actionarii si clientii bancii comerciale.

De asemenea, auditul intern exercita controlul final ce cuprinde analize ale sistemului intern de control, in vederea constatarii modului de utilizare a resurselor si in vederea informarii conducerii asupra deficientelor constatate, inclusiv a masurilor ce se impun a fi luate.

Asadar, auditul intern reprezinta o verificare de tip:

- endogen (verificarea este realizata printr-o structura specializata din interiorul bancii);

- ex-post (verificarea este realizata la sfarsitul unei actiuni sau decizii puse in aplicare de compartimentele de specialitate ale bancii comerciale);

- continuu (verificarea este realizata pe parcursul unui an calendaristic asupra activitatii globale desfasurata de sistemul auditat, in scopul identificarii partilor slabe ale sistemului si masurilor ce se impun pentru remedierea lor in timp util).