Rolul auditului intern în combaterea fraudelor

Introducere

Frauda este un subiect pe care îl vedem dezbătut parcă tot mai des în societatea în care trăim. Se dorește ca acest fenomen cu influență negativă asupra unei organizații să se diminueze tot mai mult, însă de multe ori nu se pun în practică toate instrumentele existente pentru o bună gestionare a riscului de fraudă.

După cum vom vedea în continuare, domeniul auditului intern, prin asigurările pe care le poate da managerilor și prin recomandările formulate către aceștia, are anumite responsabilități legat de fraudă.

În lucrarea de față vom porni discuția de la ideea de fraudă, tipologia acesteia și vom afla de ce acest fenomen există. Pe de altă parte, în capitolul doi, pornind de la definiția auditului inter, vom vedea care este legătura dintre auditul intern și frauda și exact care sunt responsabilitățile auditorului intern față de fraudă.

Capitolul 1: Conceptul de fraudă și tipologia acesteia

1.1 Definirea conceptului de fraudă

Ideea generală asupra conceptului de fraudă este aceea de ”nereguli” sau ”iregularități”. Însă, în practica de specialitate se întâlnesc mai multe păreri despre ce înseamnă frauda, toate având la bază același lucru, și anume: intenția de a acționa într-un mod injust pentru obținerea unor anumite foloase.

Astfel, Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește frauda ca fiind înșelăciunea comisă de cineva pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altcuiva / săvârșirea cu rea credință a unor acte ce constau în atingerea drepturilor altcuiva, pentru a obține foloase; hoție etc .

Pe de altă parte, Standardele Internaționale de Audit ne spun că frauda este o acțiune intenționată săvârșită de către una sau mai multe persoane, fie din rândul conducerii, fie din rândul salariaților, fie din rândul terților, care implică practicarea înșelăciunii pentru obținerea unui avantaj injust sau ilegal. Frauda poate fi săvârșită de angajații entității, caz în care o numim ”fraudă cu asocierea angajaților” sau de unul sau mai mulți membri din conducere, caz în care o numim ”fraudă managerială” .

Desigur că acest descrierea acestui termen o găsim și în legislația țării noastre. Astfel, Legea Finanțelor Publice spune că frauda reprezintă totalitatea acțiunilor ilegale și a iregularităților comise intenția de a înșela . În altă parte, frauda este văzută ca orice acțiune sau omisiune intenționată legată de utilizarea sau prezentarea de documente sau declarații false, incomplete sau incorecte, inclusiv fapte penale . De asemenea, frauda poate reieși din necomunicarea unei informații prin încălcarea unei anumite obligații și/sau deturnarea de fonduri de la scopurile inițiale pentru care au fost acordate .

Așadar, având vedere spusele de mai sus, frauda este o acțiune injustă sau chiar ilegală prin care o persoană sau un grup de persoane acționează (printr-o declarație falsă, neoferirea de informații, abuzuri de poziția ocupată etc.) astfel încât să realizeze un câștig nemeritat sau să acopere o pierdere.