Valoarea justă-semnificație, comparație cu cost istoric

1. Conceptul e valoare justă și cost istoric 3

1.1 Caracteristicile valorii juste și a costului istoric 4

2. Valoarea justă versus cost istoric avantaje și dezavantaje 4

3. Obiectivitate vs subiectivitate în măsurarea contabilă 8

4. Insuficiențele, inconvenientele și pericolele presupuse de apelul la modelul de evaluare în valoare justă 9

5. Divergențele și convergențele valorii juste 12

6. Concluzii 15

Bibliografie 18

1. Conceptul e valoare justă și cost istoric

Valoarea justă este un concept relativ nou. Acesta nu a figurat în dezbaterea academică pe valorile actuale din contabilitate care a durat în anii 1960. În acele zile, valorile actuale au fost dezbătute ca alternative la costul istoric, și unul cu altul. Acestea au inclus costul de înlocuire (Günter 1966), Valoarea realizabilă netă (Chambers 1967) și valoarea decăderii (Baxter 1967).

Conform IFRS 13 valoarea justă reprezintă suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie între părți în cunoștință de cauză într-o tranzacție în care prețul este determinat obiectiv.

Dicționarele de contabilitate definesc valoarea justă drept o estimare rațională și corectă a prețului de piață a unui bun, serviciu său activ financiar, prin luarea în considerare a unor elemente precum: costurile de producție/distribuție, utilitatea (în cazul bunurilor și serviciilor), randamentul (pentru active) său disponibilitatea de piață. (tribună economică).

Observăm din cele de mai sus că valoarea justă a activului este un preț de piață și că, atunci când prețul de piață nu poate fi observat în mod direct trebuie să fie dedusă din modul în care participanții la piață ar putea utiliza prețul activului cel mai bine pentru ei. IFRS 13 menționează trei tehnici utilizate pe scară largă de evaluare care pot fi utilizate pentru a calcula valoarea justă: abordarea prin piață (de exemplu, folosind tranzacțiile care implică alte active identice), abordarea prin cost (de exemplu, costul de înlocuire), abordarea prin venit (de exemplu actualizate flow numerar). Este clar că a treia tehnică este strâns legată de valoarea de utilizare, atât de mult, astfel încât acestea să poată deveni dificil de distins. Astfel, în timp diferită de valoarea de utilizare, care nu este bazată pe piață valoarea justă poate avea mai multe în comun cu fostul decât poate fi evident la primă. (vj îmbunătățire față de cost istoric)

Costul istoric este costul de origine evaluat, măsurat și înregistrat la intrarea activelor și crearea datoriilor. În cazul activelor, costul istoric constă în suma în numerar plătita său de plătit în momentul cumpărării său producției care face posibilă dobândirea unui bun economic. În cazul datoriilor, costul istoric reprezintă valoarea echivalentelor obținute în schimbul obligație său, în anumite împrejurări (cum este cazul impozitului pe profit), valoarea care se așteaptă a fi plătită în numerar său echivalente de numerar pentru a stinge datoriile. Trăsăturile definitorii ale costului istoric sunt verific abilitatea și obiectivitatea ce decurg din atestarea sa prin documente contabile.

Costul istoric poate fi definit ca acel “sacrificiu care a fost consimțit pentru a aduce bunul în întreprindere la data să de intrare” 4). Considerând că orice cost său sacrificiu acceptat este, în condițiile intrării în rol a costurilor alternative, o șansă nevalorificată, întrucât, pentru a-și asigura funcționarea, întreprinderea trebuie să renunțe (resursele sale nefiind disponibile pentru utilizări alternative) putem concluziona: costul istoric folosit în măsurarea valorii reale se poate defini prin prisma sacrificiilor consimțite (costurile angajate) plus costul asociat șanselor nevalorificate 5) (venituri pierdute).

Deoarece redă informații despre valoarea structurilor bilanțiere la data procurării lor, costul istoric orientează contabilitatea întreprinderii spre trecut. Profesioniștii contabili sunt de acord că obiectivul contabilității nu trebuie să se limiteze la a reda poziția financiară și performanțele trecute ale întreprinderi. Pentru investitori, prezintă o importanță deosebită perspectivele acesteia. (tribună economică)

1.1 Caracteristicile valorii juste și a costului istoric

Caracteristicile de bază ale valorii juste se deprind din următoarele:

Ø Acestea îmbunătățesc comparabilitatea valorificând elemente similare într-un mod similar;

Ø Acestea oferă informații cu privire la beneficiile ce se așteaptă de la active, în conformitate cu circumstanțele economice actuale;

Ø Acestea reflectă deciziile managementului dacă pentru a păstrarea său preluarea de active său datorii, și efectele lor asupra performanțelor financiare și poziției companiei;

Ø Raportează câștigurile său pierderile rezultate din modificările de preț, atunci când apar astfel de schimbări;

Ø Este nevoie că rapoartele contabile fi compilate în funcție de prețul curent al pieței, care ar putea implica elaborarea unor estimări contabile și ar crea probleme în ceea ce privește credibilitatea informațiile; (versus scris cu litere mari)

Caracteristicile de bază ale costului istoric se deprind din următoarele:

Ø Nu reușește să se asigure comparabilitatea informațiilor, astfel încât elementele similare sunt evaluate la valori neomogene (în funcție de data de înregistrare a acestora);

Ø Acesta oferă informații cu privire la beneficiile așteptate de la active, în funcție de situația economică existentă la de la data de cumpărare său de contractare;

Ø Acestea reflectă efectele deciziilor de achiziționare de active său datorii contractuale, dar ignoră efectele deciziilor privind păstrarea său contractarea;

Ø Raportează câștigurile său pierderile rezultate din modificările de preț, atunci când sunt obținute prin vânzare său anulare, chiar dacă vânzarea lor său anularea nu au fost cauza acestor câștiguri său pierderi;

Ø Rapoartele contabile sunt elaborate pe baza prețurilor rezultate din tranzacțiile din trecut, fără face referire la prețurile pieței; (versus scris cu litere mari).

2. Valoarea justă versus cost istoric avantaje și dezavantaje

Avantajele valorii juste:

A) permite obținerea unor situații financiare mai fiabile

Ø VJ - instrumentul de măsură cel mai pertinent mai ales pentru instrumentele financiare, pentru care în general se pot obține informații suficient de fiabile

Ø Exemplu: operațiile de acoperire a riscului de curs valutar

B) oferă o mai mare obiectivitate și neutralitate contabilă

Ø Corecțiile care se aduc costului istoric, în special constituirea ajustărilor pentru depreciere aferente activelor, se bazează pe estimări aproximative, subiective, aferente interesului managerului întreprinderii

Ø VJ nu permite excesul de contabilitate creativă tutelat de manageri