Administrarea creditelor restante ale clienților corporate

Capitolul 1. Creditele neperformante - componentă inevitabilă în activitatea de creditare a băncilor comerciale

1.1. Aspecte generale privind creditarea corporate

Economia de piață actuală a atins un nivel de dezvoltare destul de înalt, iar diversificarea acțiunilor economice (și implicit a riscurilor) este percepută ca fiind un proces firesc. Varietatea și complexitatea acțiunilor economice presupune resurse multiple, atât materiale, tehnologice, dar, mai ales financiare. În această situație, un număr relativ mic de companii dispun de resurse financiare suficiente pentru a se dezvolta și a-și desfășura în condiții optime activitatea, majoritatea corporațiilor fiind nevoite să apeleze la o instituție bancară în speranța contractării unui credit.

Rolul și importanța creditului în cadrul unei economii derivă din mișcarea capitalurilor oferite cu titlul de împrumut, contribuind astfel la realizarea obiectivelor stabilite. Funcțiile creditului, în strânsă legătură cu interesele fiecărei companii, aduc beneficii pentru ambele părți implicate, iar la nivel general pentru întreaga economie.

În general, conceptul de „credit” este definit ca fiind „schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare” . Din latină „creditum-creditare” semnifică „a crede” , „a avea încredere”. Astfel, etimologia noțiunii scoate în evidență elementul psihologic al operațiunii de credit și anume: încrederea dintre doi parteneri contractuali.

La nivelul economiilor moderne, se disting două categorii de credite:

- Creditul comercial - credit pe termen scurt, acordat de către furnizori pentru livrările de mărfuri, executarea de lucrări și/sau perstarea de servicii cu plată ulterioară;

- Creditul bancar - creditul în bani acordat de către instituțiile bancare agenților economici care pe baza unui contract se obligă să ramburseze suma, plus dobânzile aferente.

Datorită mutațiilor existente pe piață, unde diverși agenți economici își vând sau prestează serviciile, creditul comercial a înregistrat scăderi semnificative pe fundalul lipsei încrederii în partenerii de afaceri. Ca urmare, creditul bancar a devenit tot mai solicitat, iar tot mai multe bănci și-au manifestat interesul de a-și plasa disponibilitățile bănești în credite.

De asemenea, în procesul de acordare a creditelor bancare, instituțiile bancare își asumă anumite riscuri, iar mutațiile de pe piețele financiar-monetare au determinat practicarea unei politici de prudențialitate în relațiile de creditare, stabilind cu exactitate condițiile de împrumut, cât și pe cele de rambursabilitate. Acordarea creditului trebuie să se bazeze pe un set de reguli bine stabilite, care să definească, în mod clar, principiile de creditare. Aceste principii, precum și obiectivele creditului trebuie să fie într-o continuă coerență cu mediul economic, cât și cu particularitățile pieței, astfel încât creditul să-și îndeplinească cu maximă eficacitate funcțiile sale. Principiile de creditare pot fi sistematizate prin intermediul celor 5 C ai creditării :

- Character - face referire la caracterul, cinstea, reputația și integritatea clientului, fiind vorba de posibilitatea și bunăvoința acestuia de a rambursa împrumutul;

- Capability - face referire la prezența/absența resurselor curente care pot fi utilizate pentru stingerea obligațiilor;

- Capital - face referire la prezența/absența resurselor financiare (capitalul net) pe termen scurt sau lung, care pot fi utilizate pentru a rambursa creditul la scadență în situația în care disponibilitățile imediat viitoare nu sunt suficiente;

- Collateral - face referire la prezența/absența unor active care pot fi utilizate pentru stingerea obligațiilor (garanțiile, asigurările implicate în contractarea creditului) în situația în care plățile nu se fac conform graficului de rambursare sau clientul se află în incapacitate de plată;

- Conditions - fac referire la condițiile (atât ale debitorului, cât și ale creditorului) în care este acordat creditul, care ar putea să afecteze posibilitatea clientului de rambursare a creditului, cât și a băncii de acordare de credite.

Funcționarea și rambursarea la termen a creditelor sunt esențiale pentru o economie sănătoasă. Creditul este capabil să aducă beneficii pentru ambele părți implicate, atât pentru populație (clienți retail) sau companii (clienți corporate), cât și pentru instituțiile bancare, sprijinind, într-un final, creșterea economică a unei țări.

Creditarea corporate, ca operațiune bancară, poate fi definită ca fiind „partea concretă a creditului bancar, privit ca operațiune financiară de redistribuire a resurselor financiare, la care iau parte societățile bancare, ca și creditori, care oferă sume de împrumut, pe de o parte și anumite entități financiare, în rol de debitori, beneficiari ai banilor împrumutați, care asumă angajamente de returnare și achitare a dobânzilor corespunzătoare (ca preț al utilizării acelor sume de bani), pe de altă parte” .

Clienții instituțiilor bancare, din punct de vedere al activității de creditare corporate, sunt entități juridice - „corporate înființate în mod legal, indiferent de forma de funcționare și natura capitalului social, care derulează activități potrivit normelor în vigoare, au conturi deschise la bancă prin care desfășoară acțiuni de încasări și plăți” .