Analiza Evoluției Sistemului Bancar în Perioada Postdecembristă

Aceasta lucrare prezinta evolutia sistemuli bancar din Romania in perioada post decembrista facand referire la piata monetara si piata valutara, reforme ale sistemului bancar si procesul continuu al sistemului bancar Romanesc.

Cuvinte cheie: ciclul stop-go, reforme, guvern , piata valutara, piata monetara, imagine de ansamblu.

Sistemul Bancar Romanesc

Sistemul bancar reprezintă ansamblul de bănci diferit organizat in jurul şi sub conducerea băncii centrale în vederea coordonării operaţiunilor de scont si re-scont de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare.

Sistemul bancar include banca centrală, toate băncile comerciale, băncile de afaceri, de depozit, de credit, industriale, agricole si alte instituţii de credit existente într-o ţară, diferenţiate prin atribuţiile şi particularităţile funcţionarii lor prin prerogativele conferite prin lege.

Sistemul bancar din România s-a constituit odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a României (1880). Apoi au apărut bănci mari si mijlocii având capitaluri importante si posibilităţile de obţinere a creditelor, atât de la B.N.R, cât şi de la mari bănci din străinătate.

In perioada interbelică, sistemul bancar s-a dezvoltat ca urmare a pătrunderii capitalului străin. Au apărut astfel Banca Italo - Română , Anglo – Română, Franco – Romană , etc.

După al doilea război mondial au apărut bănci cu capital de stat care mobilizau mijloacele băneşti disponibile din economia naţională şi le dirijau sub formă de credite in sectoarele economiei la care erau arondate.

Structura sistemului bancar românesc înainte de 1990 era în mare parte similar cu cea a celorlalte economii din Europa Centrală si de Est, totuşi in anumite privinţe era mai rigidă şi a avut un rol pasiv în economie. Sistemul bancar românesc dinainte de reformă consta din Banca Naţională a României, care juca rolul atât de Bancă Centrală cât şi comercială şi din Băncile specializate pentru investiţii , comerţ exterior, agricultură şi economii.

După 1990 sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, în sensul că resimte cel mai puternic şocurile induse în economie. Sistemul bancar românesc, deşi afectat de falimentul câtorva bănci private, s-a dovedit a avea cea mai bună evoluţie, prestaţia Băncii Naţionale influenţând hotărâtor atât băncile comerciale cât şi evoluţia economiei în ansamblu Reforma sistemului bancar românesc a început în 1991 prin crearea unui sistem pe două nivele, în care Banca Naţională îşi pierde caracterul de bancă comercială (prin desprinderea din BNR a BCR) si, domeniul se deschide noilor operatori bancari. In perioada scursă din 1990, în pofida unor sincope ale câtorva bănci, receptate negativ de către populaţie, sistemul bancar românesc este vizibil mai stabil şi mai bine reglementat decât restul economiei în ansamblul prin: prezenţa unor bănci străine alături de băncile cu capital mixt român-străin , cerinţe de capital minim stabilit de BNR, crearea Bursei de Valori, reglementări prudenţiale cum ar fi maximul împrumutului pe un singur client, plasamentele în societăţii nebancare, cumpărarea pachetelor de acţiuni ce depăşesc 5 % din capital; asigurarea depozitelor populaţiei la bănci, cerinţe de rezerve minime obligatorii, constituirea fondului de rezervă şi a provizioanelor specifice de risc deductibile fiscal, înfiinţarea sistemului de decontări interbancare prin intermediul Casei de Compensaţie, reglementări în domeniul valutar.

Dubiile care au planat asupra modalităţii de acordare a creditelor de către băncile comerciale au dus la perfecţionarea normelor de creditare a societăţilor bancare, la scăderea riscului general de creditare în sistemul bancar şi la apariţia unor fonduri specializate de garantare a creditelor. Ca urmare a şocului resimţit de industria bancară românească în urma dificultăţilor majore întâmpinate de unele bănci cauzate şi de retragerile masive ale depozitelor populaţiei, Banca Naţională a instituit Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, apariţia Legii nr. 83/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale bancare la care Statul este acţionar. Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 58/1998 – legea bancară şi a Legii nr. 101/1998 privind statutul Băncii Naţionale a României, cadrul legal privind autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a băncilor a fost lărgit şi îmbunătăţit. Începând cu luna ianuarie 1998 realizarea obiectivelor de supraveghere a fost facilitată de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar 1998 – 1999 privatizarea primelor două bănci cu capital majoritar de stat, prin achiziţionarea pachetului majoritar de către investitorii străini. Crearea AVAB constituie premisele reducerii substanţiale a volumului creditului restant din bilanţul băncilor, prin preluarea de către AVAB a unui volum important de credite neperformante. Si după crearea sistemului pe două nivele şi deschiderea domeniului noilor operatori, băncile specializate rămase nu au fost reconfigurate, iar sistemul bancar românesc a fost dominat până în 1999 de cele cinci bănci de stat care iniţial aveau o poziţie de monopol în sectoarele respective

Printre carenţele sistemului bancar românesc se numărau :

- restructurarea inadecvată a băncilor comerciale româneşti;

- lipsa unui culturi adecvate în domeniu atât în rândul populaţiei cât şi a personalului bancar;

- creditele neperformante şi legislaţia în curs de formare;

- conducerea corporatistă în formare la nivelul întregii economii.

Chiar dacă bilanţul băncilor pare sănătos în termenii contabili – aceasta este în parte pentru că băncile au fost reţinute în extinderea creditului, alegând să se concentreze mai curând pe venitul din comision, decât pe cel din rata dobânzii.

Menţinerea distorsiunilor în sectorul real, fluctuaţiilor ratelor dobânzilor, ale cursului de schimb al monedei naţionale, precum şi ale preţurilor de consum şi-au pus amprenta asupra sectorului bancar, influenţând negativ performanţele financiare ale băncilor şi indicatorii de prudenţă bancară în sensul creşterii ponderii veniturilor nerealizate din dobânzi şi din influenţe de curs valutar în totalul profitului brut.

Evoluţia de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detaşată de situaţia generală a economiei naţionale care s-a confruntat cu disfuncţionalităţi majore atât la nivel microeconomic, cât şi macroeconomic.