Analiza formelor creditului în România

Cuprins proiect Cum descarc?

1. Teorii asupra creditului 3
2. Aparitia creditului in Romania 5
3. Creditul -  acceptiuni generale 7
4. Functiile creditului 7
5. Participanti si intermediari pe piata creditului 8
6. Criterii de clasificare. Formele creditului 9
6.2. Dupa calitatea debitorului 17
6.3. In functie de scopul acordarii creditelor 19
6.4. Dupa natura garantiilor 19
6.5. Dupa intinderea drepturilor creditorului 20
6.6. Dupa modul de rambursare 20
6.7. Dupa termenul de rambursare 20
7. Institutia de credit 21
8. Concluzii: 22
Bibliografie 23

Extras din proiect Cum descarc?

1. Teorii asupra creditului
Relatiile de credit au existat inca in economiile premonetare, cand au aparut si s-au dezvoltat raporturile marfa-bani. Creditul a aparut pe baza dezvoltarii productiei de marfuri. Aparitia creditului se leaga de un anumit stadiu de dezvoltare al schimbului, cand vanzatorul preda valori de intrebuintare in schimbul unor promisiuni ca va primi candva o valoare.
Teoriile economice atesta aparitia initiala a notiunii de credit inca in antichitate, in Orientul Mijlociu, unde constituia monopolul marilor proprietari funciari si al preotilor. Dovezi privind activitatea de acordare a imprumuturilor au fost gasite inca in Codul de legi a lui Hammurabi in Babylonul Antic in sec.XVIII i.Hr. Negustoria de bani a existat probabil la egipteni si fenicieni, dar in mod sigur la greci ("trapeziti") si romani ("argentari").
Activitatea acestora era insa in realitate camatarie (notiunea de camatarie provine de la notiunea de camata, care reprezinta o dobanda foarte ridicata perceputa la imprumuturi si practicata in sclavagism, feudalism si capitalismul in ascensiune, din cauza resurselor banesti limitate si a riscului de nerambursare.) si zarafie (Zarafie inseamna indeletnicirea zarafului de a schimba banii.).
Primele institute care au efectuat operatii de profilul actualelor banci au fost, probabil, cele din orasele-republici italiene, adica in sec. XII-XIV. Una din celebrele familii italiene din domeniul activitatii de credit a fost familia Medici, care aflandu-se la guvernarea provinciei Florenta, acorda imprumuturi familiilor princiare din Italia si din intreaga Europa.
Prima banca a fost, de asemenea, infiintata in Italia, in 1171, cunoscuta sub denumirea Banca din Venetia, insa ea a fost recunoscuta oficial ca banca de viramente abia in 1587 sub denumirea Banco di Rialto. Creditul a devenit unul din mecanismele fundamentale ale vietii economice incepand din 1850, dupa revolutia industriala, facand posibila anticiparea cumpararilor, si, astfel, exercitand un efect multiplicator asupra activitatii economice.
Pe parcursul dezvoltarii stiintei economice au fost formulate diverse conceptii si expuse pareri cu privire la credit. 
In formularea, dezvoltarea si perpetuarea conceptiilor cu privire la credit si dobanda, ganditorii s-au angajat in explicarea, justificarea si utilizarea dobanzii, latura specifica a relatiilor de credit. In general dobanda se considera ca ceva contrar eticii, in ciuda faptului ca realitatea relatiilor economice afirma permanent prezenta acestui ,,accident" economic in cadrul procesului de creditare. Aceasta pozitie a filosofilor, teologilor si profetilor s-a manifestat din cele mai vechi timpuri si a durat secole.
John Maynard Keynes, considerat a fi cel mai mare economist al secolului XX, va avea alte idei referitoare la credit, dobanda si rata dobanzii. Keynes pune accentul pe o interventie indirecta de natura creditara. Tot el considera ca stimularea investitiilor private urma sa se infaptuiasca prin intermediul micsorarii ratei dobanzii.
Unul din scopurile principale ale politicii monetare ale lui Keynes este mentinerea ratei dobanzii la cel mai scazut nivel posibil. Asemeni lui Aristotel si canonistilor medievali, savantul englez considera ca banii nu produc nimic, de aceea trebuie stimulati si incurajati, cei care produc si nu cei care, tezaurizand moneda, obtin venituri fabuloase.
Un credit ieftin nu numai ca ar stimula investitiile private, ci si ar scoate terenul de sub picioarele rentierilor. Iar printr-o micsorare progresiva a ratei dobanzii pana la zero, aceasta clasa parazitara, care nu investeste, nu produce, ar fi sortita pieirii. Reducerea ratei dobanzii poate fi realizata pe calea sporirii cantitatii de bani aflati in circulatie (masura care in mod evident duce la inflatie).
Francezul Charles Gide defineste creditul ca fiind schimbul unei bogatii prezente contra unei bogatii viitoare, iar profesorul F.Leitner este de parere ca "sub credit intelegem cedarea si primirea unui bun la o epoca, in credinta ca acelasi bun sau altul de aceeasi valoare va fi restituit la o data in viitor, potrivit intelegerii intre parti".
Una din cele mai complete definitii a dat-o germanul Wagner, conform careia creditul se caracterizeaza in acel act de schimb privat-economic, prin care un subiect economic cedeaza in proprietatea unui alt subiect economic, valori economice, cu rezerva dreptului de a avea pretentiuni asupra lor.

Fisiere în arhivă (1):

 Analiza formelor creditului in Romania.docx

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Bibliografie

-  Marinela Daniela Manea, Rada Postolache, Creditul bancar Editura C.H. Beck;
-  Rodica Diana Apan, Creditul destinat consumului Editura Sfera;
-  Richard Lloyd, Analiza creditului Editura Capital;
-  N Dardac, C Basno, C.Floricel ,,Moneda si credit", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1994;
-  Bogdan Capraru, Ghid privind Creditele;
-  Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2018;
-  www.edituraagir.ro