Creditele neperformante - cauze și posibilități de prevenire

CAPITOLUL 1: GENERALITĂȚI PRIVIND CREDITELE NEPERFORMANTE

Un credit bancar poate fi numit neperformant din momentul în care au trecut 90 de zile de când persoana fizică/juridică nu a mai plătit ratele la credit și dobânda aferentă acestuia. De obicei, acest lucru se întâmplă atunci când o persoană fizică își pierde locul de muncă și nu mai poate face dovada rambursării împrumutului în condițiile convenite în contract sau atunci când persoana juridică întâmpină dificultăți financiare. Conform noilor norme propuse, instituțiile de credit își vor putea gestiona mai bine creditele neperformante ca urmare a îmbunătățirii tehnicilor de vânzare a creditelor către clienți .

Creditele neperformante nu reprezintă altceva decât o realitate cotidiană în rândul băncilor, precum în cazul acelor persoane care își pierd locul de muncă sau a firmelor care întâmpină dificultăți financiare. Pentru a înregistra rezultate bune pe termen lung, băncile trebuie să mențină un nivel minim al creditelor neperformante, astfel încât să poată realiza în continuare venituri din acordarea creditelor. Atunci când valoarea creditelor neperformante depăsește nivelul optim, banca va avea de suferit prin prisma profitabilității, deoarece veniturile din urma activității de creditare vor scădea. Ele vor trebui să-și constituie provizioane, ca măsură de precauție pentru acele situații în care se va reduce sau se va anula valoarea împrumutului la un moment dat.

Instituțiile de credit, prin evaluarea corectă a bonității debitorilor, vor putea să evite acordarea de credite riscante. De cele mai multe ori, simpla consiliere a clienților în legătură cu situația financiară a acestora poate fi de-ajuns pentru a evita ca acesta să devină neperformant.

Bonitatea clientului face referire la capacitatea acestuia de onorare a serviciului datoriei și de a rambursa împrumutul la scadență cu dobânzile aferente, dar și de a face dovada deținerii garanțiilor .

Băncile dispun de mai multe opțiuni care pot diminua nivelul creditelor neperformante din evidențele contabile. Una dintre acestea ar fi renegocierea termenilor din contractul de creditare a debitorului, acordându-i o perioadă mai mare de timp în care își poate rambursa împrumutul. Această opțiune permite debitorului să își ramburseze împrumutul în cele din urmă. De asemenea, băncile pot vinde creditele neperformante anumitor investitori, care la rândul lor solicită o actualizare a valorii creditelor. O asemenea tranzacție ar însemna pentru bancă înregistrarea unor pierderi, însă eliminarea în totalitate din evidența contabilă ar însemna pierderi și mai mari.

În cazul în care nicio soluție nu se dovedește a fi reușită, băncile pot acționa pe cale legală pentru a-și recupera cel puțin o parte din credit.

Creditele neperformante prezintă efecte negative atât asupra clienților, cât și a băncii. Principalul risc la care sunt expuși clienții este reprezenatat de pierderea garanției, iar întârzierea la plată sau neplata ratelor au ca rezultat raportarea informațiilor despre debitor către Centrala Riscului de Credit sau alte instituții cu care banca colaborează, ceea ce poate îngreuna obținerea unui credit de la alte instituții de credit. Pentru banca, creditele neperformante reprezintă pierderi financiare, așa cum creditele performante aduc venituri băncii și posibilitatea de a acorda altele noi. Însă, pierderea nu este numai a băncii, ci a întregii societăți.

O bancă care înregistrează un volum mare al creditelor neperformante va fi incapabilă să acorde în mod normal credite firmelor care au nevoie, pentru investiții și crearea de noi locuri de muncă. Dacă, la un moment dat, mai multe bănci se confruntă cu acest lucru, atât economia în ansamblu său, cât și populația vor avea de suferit. Minimizarea investițiilor firmelor și implicit micșorarea numărului locurilor de muncă vor avea afecte nefavorabile asupra creșterii economice .

Etapele procesului de creditare nu trebuie tratate cu superficialitate deoarece se vor acorda cu ușurință împrumuturi care în final nu vor putea fi recuperate decât prin executarea garanțiilor, lucru nefavorabil atât pentru instituția de credit pentru că vor apărea imobilizări de fonduri concomitent cu obținerea unui profit mai mic, cât și pentru debitor care poate pierde sume mari de bani poate intra în faliment. Recuperarea sumelor acordate drept credite reprezintă pentru bancă o ultimă soluție ce poate fi aplicată, deoarece acest lucru determină o multitudine de riscuri, costuri și timp îndelungat. De aceea, o primă soluție care se aplică în cazul celor ce nu rambursează principalul și dobânzile aferente timp de mai multe luni, ar fi recuperarea împrumuturilor pe cale amiabilă, debitorul fiind atenționat de bancă prin anumite scrisori asupra sumelor restante și a eventualelor consecințe ce pot apărea dacă împrumutul nu va fi rambursat în cele ce urmează.