Cultura Organizațională

1.Cultura organizaţională

1.1 Conceptul de cultură organizaţională

Cultura organizaţională influenţează comportamentul oamenilor, aspiraţiile lor în carieră, formarea profesională şi statutul lor in societate. Orice organizaţie indiferent de marimea şi domeniul sau de activitate prezintă o cultură organizaţională, care depinde de propria sa istorie, de modul de abordare a problemelor şi de practicile de conducere ale activitaţilor.

Pentru Edgar Schein cultura organizaţională reprezinta "cheia" excelenţei organizaţionale iar leadership-ul este unul dintre factorii care contribuie la crearea culturii.

Conceptul de cultură organizaţională îşi are originile în ştiinţele sociale, în antropologie, sociologie, psihologie socială şi comportament organizaţional. Se ştie că noţiunea de cultură este abordată la un nivel mai profund şi în acelaşi timp mai puţin vizibil, constatăm că ea se referă la valori care sunt împrăştiate de oameni într-un grup şi care tind să persiste peste timp chiar şi chiar atunci când numărul de membri se schimbă. De exemplu o companie poate aprecia mai mult loialitatea şi solodaritatea angajaţilor către companie decât orice altceva, pe când altă companie ar putea sublinia faptul că relaţiile bune cu clienţii sunt cele mai imporatante. Dacă un angajat ar fi implicat într-un conflict cu un client, prima companie, cel mai probabil ar sprijini angajatul, pe când cea de-a doua l-ar putea pedepsi sau cel puţin ar desemna un manager pentru a răspunde de plângerile clienţilor.

Cultura organizaţională a fost abordată într-o manieră raţională de catre Petres (1982), într-o perspectivă funcţională de catre Schein (1985) sau intr-o manieră metaforică de catre antropologi, precum Geertz (1993).Hoftstede (1997) defineşte cultura organizaţională ca fiind"programarea coloctivă a modului de gandire prin care membrii unei organizaţii se deosebesc de cei ai altei organizaţii". El argumentează că valorile fondatorilor si ale celorlalţi membri ai organizaţiei au un rol însemnat, dar modul în care aceste culturi afectează gandirea membrilor obişnuiţi ai acestor organozaţii va fi determinat de practicile adoptate.

Ovidiu Nicolescu consideră că: „cultura organizaţională rezidă în ansamblul valorilor, credinţelor, aspiraţiilor, aşteptărilor şi comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizaţie, care predomină în cadrul său şi care îi condiţionează direct şi indirect funcţionalitatea şi performanţele.”

Ţinând cont de toate aceste opinii,putem defini cultura organizaţională ca fiind modul specific de gândire, simţire şi acţiune,pe care oamenii dintr-o organizaţie l-au învăţat ca urmare a ansamblului de proceduri concepte de manageri, dar şi a influenţei mediului social în care au trăit şi s-au format.Cultura organozaţională este repreyentată de sistemul de valori, de convingerile comune ale membrilor organizaţiei privind existenţa şi funcţionarea acesteia, de ritualuri, mituri şi întâmplări care determină modul în care angajaţii gândesc şi acţionează.

Datorită faptului că o organizaţie îşi desfăşoară activitatea într-un spaţiu naţional sau multinaţional în care personalul are o anumită specificitate din punct de vedere al valorilor sociale, religioase, estetice, cultura organizaţională este putenic influenţată de trăsăturile caracteristice ale unor niveluri de cultură de rang superior, dintre care cultura naţională are cea mai mare influenţă.

Cultura naţională în opinia lui Fukuyama (1995) este "un model moral intrisec, ce poate consta din idei, valori şi relaţii". Societatea îşi reglează comportamentul cu ajutorul unor coduri morale, formate din modele privind ideile, valorile şi relaţiile.Acestea sunt dezvoltate prin tradiţie, repetiţie, exemple şi sunt întărite prin imagini, obiceiuri şi opinii sociale.

Unul dintre cei mai mari cercetători ai culturii naţionale şi anume Geert Hofstede, consideră că există o cultură în sens restrâns, adică o civilizaţie sau rafinament al minţii care se concretizează în rezultate cum ar fi educaţia, arta şi literatura şi o cultură ca software mentală, care corespunde conceptului de cultură din antropologie, care include tipare de gândire, simţire şi acţiune.