Evaluarea Riscului de Țară de Către Agențiile de Rating

Introducere

Lucrarea de faţă face posibilă introducerea în domeniul evaluării riscului de şară de către agenţiile de rating.

În primul capitol s-au tratat diferitele accepţiuni ale noţiunii de risc după care am aprofundat până la conceptul de „risc de ţară”. De asemenea s-a făcut o diferenţă netă între noţiunea de risc şi cea de incertitudine, diferenţa constând în posibilitatea calculării riscului în activităţile desfăşurate pe când incertitudinea nu poate fi măsurată, această dând o notă de nesiguranţă în viitorul activităţilor.

Cel de al doilea capitol face referire la agenţiile de rating, cu ce scop şi-au făcut ele apariţia pe piaţă şi sunt detaliate principalele trei mari agenşii internaţionale de rating ce au un rol important în estimarea riscului de ţară. Standard&Poor’s, Fitch-IBCA şi Moody’s deţin o cotă de peste 80% din piaţa de rating la nivel mondial. Agenţiile de rating evaluează doar riscul suveran, risc ce este doar o componentă a riscului de ţară. Riscul suveran este privit ca o sumă a riscurilor atribuite obligaţiunilor sau împrumuturilor exprimate în valută contractate de un stat

Al treilea capitol analizează metodele de evaluare a riscului de ţară de către agenţiile de rating făcând comparaţii între aceste metode punctând asemănările şi deosebirile dintre aceste trei mari agenţii de rating prezentate.

Ultimul capitol îl reprezintă un studiu de caz la nivelul României unde sunt prezentate diferitele clase de ratinguri în care aceasta a fost încadrată de către Standard&Poor’s, Fitch-IBCA şi Moody’s şi ce implicaţii au aceste asupra economiei naţionale.

I.Riscul de ţară-concepte generale

Riscul de ţară este un concept relativ nou în gandirea economică, intrat în atenţia cercetătorilor abia în anii ’70. Termenul nu se bucură nici în prezent de o abordare metodologică unitară, existând încă în jurul său numeroase confuzii conceptuale.

Riscul se delimitează de incertitudine deoarece cea din urma exprimă gradul de îndoială în producerea unui fenomen, ce se reduce pe măsura dobândirii de cunoștințe precum și luarea de măsuri de prevenire. Astfel, riscul de țară este riscul de realizare a unui sinistru rezultat din contextul economic si politic al unui stat. Acest sinistru poate fi provocat de confiscarea bunurilor în străinătate sau blocaj de fonduri, pierderea unei piețe în străinătate din motive necomerciale, etc.

Riscul de țară poate exprima și gradul de incertitudine de care se ține seama la acordarea unui împrumut solicitat în afara granițelor țării. De aceea este un pericol ce vizează stabilitatea sistemului cu efecte importante asupra situației plăților internaționale. Manifestarea acestui risc poate duce la modificarea patrimoniului datorită neachitării obligațiilor, confiscărilor precum și alte măsuri.

În sens larg, riscul de țară exprimă probabilitatea pierderilor financiare în afacerile internaționale, pierderi datorate unor evenimente macroeconomice și/sau politice specifice țării.

Riscul de ţară este în strânsă legătură cu riscul suveran şi riscul de transfer. Riscurile aferente datoriei publice externe garantate sunt grupate sub denumirea de risc suveran. Acesta depinde de performanţele economice şi de schimbările politice din ţară. Pe de altă parte, riscul de transfer presupune posibilitatea ca guvernul să nu poată sau să nu dorească să pună la dispoziţia firmelor private valuta solicitată în schimbul monedei naţionale, destinată achitării obligaţiilor externe. Acesta apare mai ales la ţările cu deficit cronic al balanţei de plăţi, guvernul conrolând schimburile valutare. Alături de cele două noţiuni se regăseşte şi riscul de ţară general ce grupează factorii de risc economici sau sociali cu character general precum devalorizările semnificative ale monedei naţionale, recesiunile profunde, schimbările bruşte de politică economic, războaie, revoluţii etc.

Toate cele trei noţiuni prezentate mai sus sunt grupate în conceptual de risc de ţară.

1.1 Importanţa evaluării riscului de ţară

Deţinătorii de afaceri internaţionale ce sunt supuse riscului de ţară pot înregistra pierderi ca diferenţă între veniturile preconizate a fi obţinute şi veniturile efectiv realizate. Aceste pierderi fiind ca urmare a materializării riscului de ţară pot lua forma unor pierderi de oportunităţi datorită blocării profitului din plasamamente, costuri suplimentare sau chiar pierderi totale reale provenind din imposibilitatea recuperării capitalului investit în ţara gazdă.