Formarea capitalurilor și structura financiară a firmei

1)Conceptul de capital al intreprindere

Notiunea de capital apare pentru prima data in secolul al XII- lea si a circulat la inceput sub diverse sensuri, ca fond ,stoc de marfuri, masa de bani In secolul al XIV-lea, termenul de capiatl este intalnit cu inteles de bogatie, averi banesti, fonduri.Continutul modern de capital a fost introdus de economistul francez A.J.Turgot in secolul al XVIII-lea.In acceptiunea economistului francez, notiunea de capital inseamna mai mult decat bani sau bunuri, respectiv, o valoare care participa la producerea unoe noi valori si a profitului.Ulterior toti economistii s-au raportat la acest concept.

Definirea notiunii de capital a cunoscut de-a lungul timpului numeroase abordari.Adam Smith in ,,Avutia natiunilor’’ face distinctie neta intre capitalul individual si capitalul national.

Capitalul individual este definit ca un stoc de bunuri si lichiditati, avand originea in economisire, de care dispune individul in intreprinderea sa si care ii aduce un profit. Nu constituie capital bunurile care ii servesc pentru uzul personal. Autorul pledeaza pentru economii, intrucat acestea sporesc capitalul, in timp ce conduita risipitoare duce la diminuarea lui, aceasta daca economiile sunt imediat si in totalitate investite. Structura capitalului individual se prezinta la A. Smith ca fiind formata din capitalul fix si capitalul circulant, care au semnificatii deosebite.

Capitalul fix este creat si dezvoltat in urma unui proces de economisire, de unde rezulta ca “orice capital fix este derivat din capitalul circulant,” deoarece capitalul circulant este considerat ca fiind singurul capabil sa produca profit. Capitalul national este format din suma capitalurilor individuale (capital fix si capital circulant) plus rezervele de consum.

Capitalul circulant este acea parte din capital care aduce profit prin faptul ca circula si isi schimba stapanul, iar cealalta parte din capital care nu paraseste manufactura si aduce profit numai indirect, cu ajutorul capitalului circulant este numit capital fix.

Distinctia dintre capitalul individual si capitalul national este facuta de A. Smith cu ajutorul a doua criterii:

- pentru ca un bun sa devina capital individual trebuie sa aduca profit

- este capital national numai daca el este capabil sa creeze bunuri materiale

Capitalul fix consta in principal in patru articole: masini, unelte de lucru, cladiri, pamanturi ameliorate, precum si cunostinte dobandite. Capitalul circulant este compus in primul rand din bani cu ajutorul carora sunt create si apoi puse in circulatie celelalte parti, respectiv materii prime si materialele ce sunt transformate in semifabricate, apoi in produse finite, iar prin vanzare se obtine profitul. Din abordarile notiunii de capital realizate de A. Smith se desprind o serie de concluzii:

- capitalul se constituie, in urma unui proces de economisire. Cu aceasta ocazie se realizeaza o repartizare a unei valori acumulate, dintro stare inactiva in una activa, deoarece A. Smith considera ca doar valorile cu destinatie productiva reprezinta capital

- compozitia capitalului, arata ca aceasta contine in primul rand mijloace banesti, ca stare initiala, si bunuri materiale diverse: masini-unelte, cladiri, pamanturi ameliorate, cunostinte dobandite, materii prime, semifabricate, produse finite ca stari, ulterioare etc. Aceste mijloace arata formele concrete pe care valoare repartizata initial s-a consumat, intr-o prima etapa pentru crearea structurii productive a intreprinderii(cele patru articole ce reprezinta capitalul fix, precum si materiile prime si materialele necesare productiei). Prinderea in capital a mijloacelor materiale precum productia neterminata, produse finite scoate in evidenta procesele de transformare care au loc in cadrul exploatarii, in urma carora valoarea ia forme functionale corespunzatoare stadiilor parcurse

- motivatiile dupa care A. Smith face distinctie intre capitalul national si cel individual exprima in fapt obiectivele utilizarii acestora. Cerinta functionarii intreprinderii in contextul industrial si comercial in care actioneaza aceasta, reflecta obiectivul economic, iar obtinerea profitului necesar remunerarii celor angrenati in activitatea acesteia este obiectivul financiar.